Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 196/2004

privind constituționalitatea dispozițiilor art. 15 alin. (3), art. 16 alin. (2) teza întâi, alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Regulamentul Senatului, republicat

prezumat în vigoare

Data actului
28 aprilie 2004
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 417 din 11 mai 2004
Citat de
3 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 14.880 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Prin Adresa nr. 3.009 din 1 aprilie 2004 secretarul general al Senatului a trimis Curții Constituționale sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, prin care se solicită ca, în conformitate cu dispozițiile art. 146 lit. c) din Constituție, republicată, să se pronunțe asupra constituționalității unor dispoziții din Regulamentul Senatului, aprobat prin

Hotărârea nr. 16/1993 , astfel cum a fost modificat și completat prin

hotărârile nr. 5/2001

și nr. 20/2003.

Sesizarea este semnată de membrii Grupului Parlamentar al Partidului Național Liberal din Senat, după cum urmează: Nicolae-Vlad Popa, Norica Nicolai, Gheorghe Flutur, Corin Penciuc, Dan Avram, Hermann Armeniu Fabini, Radu Alexandru Feldman, Mircea Ionescu Quintus, Mircea Teodor Iustian, Ioan Păun-Ion Otiman, Nicolai Paul Anton Păcuraru, Alexandru Paleologu și Ion Sârbulescu.

Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 169C/2004 al Curții Constituționale.

Prin această sesizare se solicită Curții să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor Regulamentului Senatului, în special asupra prevederilor

art. 15 și 16, Regulament aprobat prin Hotărârea nr. 16/1993 , modificat și completat prin

Hotărârile nr. 5/2001

și nr. 20/2003. În sesizare se susține că prevederile cuprinse la cele două articole menționate nu au fost modificate de Senat, deși asupra neconstituționalității acestora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 44/1993 și nr. 46/1994. Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal consideră că dispozițiile regulamentare ale art. 16 alin. (2) și (3), care reglementează interdicția trecerii senatorilor de la un grup parlamentar la altul sau de a se afilia unui grup parlamentar după ce au părăsit grupul din care făceau parte au semnificația unor sancțiuni aplicate pentru părăsirea unui grup parlamentar. Aceste sancțiuni sunt neconstituționale întrucât părăsirea unui grup, precum și trecerea sau afilierea la un altul sunt modalități ale exercitării dreptului prevăzut de dispozițiile art. 64 alin. (3) din Constituție, republicată, și de art. 15 alin. (1) din Regulamentul Senatului.

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal arată că Biroul Permanent a cerut Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunități și validări un raport asupra situației Grupului parlamentar al Partidului Democrat, care, datorită plecării a doi senatori nu mai întrunea condițiile de funcționare, adică un număr de șapte senatori aleși pe lista aceluiași partid. Se menționează că domnul senator Aurel Pană a declarat că revine în cadrul Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Senatul, prin raportul și votul dat, consideră că este interzisă revenirea unui senator la grupul de care a aparținut, deși în art. 16 alin. (3) și (4) din Regulamentul Senatului nu este oprită revenirea senatorului în grupul de la care a plecat inițial. Condițiile prevăzute în art. 15 alin. (2) din Regulament, adică existența unui număr de șapte senatori care au fost aleși pe listele aceluiași partid, fiind întrunite, Grupul Partidului Democrat trebuie recunoscut de către Senatul României ca fiind regulamentar. Față de acestea, autorul sesizării susține că "Poziția Biroului Permanent al Senatului și a plenului de a nu accepta reînființarea Grupului P.D. este neconstituțională [...]".

În temeiul dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea a fost comunicată președintelui Senatului, pentru a trimite punctul de vedere al Biroului permanent, dar președintele Senatului a comunicat, la 13 aprilie 2004, punctul său de vedere, în care arată următoarele:

1. Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 46/1994

că este constituțională libertatea parlamentarului de a părăsi un grup parlamentar și de a se afilia la un altul, însă decizia menționată avea în vedere starea politică de la acea vreme.

2. În prezent, s-a cristalizat în societate structurarea pe partide politice, cu reglementare legală riguroasă, ceea ce s-a reflectat și în stabilirea grupurilor parlamentare și a contribuit la "normalizarea raporturilor dintre acestea, dintre putere și opoziție, corespunzătoare reprezentativității rezultată din alegeri".

3. Președintele Senatului arată că, potrivit prevederilor art. 64 alin. (3) din Constituție, republicată, pentru organizarea unui grup parlamentar trebuie să fie întrunite anumite condiții. Astfel, grupurile parlamentare sunt structuri politice rezultate din alegeri pe baza mandatului reprezentativ politic, obligatoriu pentru titularul său.

Aceasta înseamnă că parlamentarul nu este obligat să se înscrie într-un grup parlamentar, însă, dacă dorește, "este obligat să se înscrie numai în grupul partidului sau al alianței politice pe a cărui listă a obținut mandatul". De asemenea, se arată că el nu poate face parte din două grupuri parlamentare, simultan sau succesiv, pentru că astfel s-ar încălca reprezentativitatea politică rezultată din alegeri și, implicit, raportul de reprezentativitate stabilit de electorat.

4. Deoarece, potrivit art. 69 alin. (2) din Constituție, republicată, mandatul imperativ este nul, parlamentarul poate să demisioneze sau poate să fie exclus din partidul pe a cărui listă a obținut mandatul, însă el își păstrează mandatul de parlamentar, pe care nu îl poate exercita decât în calitate de independent.

5. O dată ce a dobândit statutul de independent, parlamentarul nu mai poate redobândi calitatea de membru al grupului din care a demisionat, întrucât "demisia este un act juridic definitiv și cu efecte irevocabile". Dacă s-ar admite teza autorului sesizării, structura fundamentală a Senatului ar fi afectată de instabilitate prin migrarea parlamentarilor de la un grup parlamentar la altul, ceea ce ar aduce atingere dispozițiilor art. 64 alin. (5) din Constituție, republicată.

La punctul de vedere al președintelui Senatului este anexat Raportul Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunități și validări cu privire la cererea doamnei senator Maria Petre, de reconstituire a Grupului parlamentar la Partidul Democrat.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile Regulamentului Senatului republicat, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, republicată, precum și ale

art. 2, 3, 12 și 22 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să se pronunțe asupra sesizării de neconstituționalitate.

Sesizarea de neconstituționalitate privește:

1. Refuzul Biroului Permanent și al plenului Senatului de a accepta reînființarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat;

2. Neconstituționalitatea Regulamentului Senatului și, în special, a prevederilor cuprinse la art. 15 și 16 din același regulament.

Examinând sesizarea, Curtea constată următoarele:

1. Cu privire la refuzul Biroului Permanent și al Senatului de a accepta reînființarea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Sesizarea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal s-a făcut în baza dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională "se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori". Această critică de neconstituționalitate nu se referă la Regulamentul Senatului, ci la un act de aplicare a acestuia, concretizat în refuzul de a accepta reînființarea unui grup parlamentar. Hotărârea plenului Senatului are, în acest caz, natura unui act juridic de aplicare a Regulamentului Senatului și, în consecință, nu intră în atribuțiile de control de constituționalitate, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. c) din Legea fundamentală.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) și ale

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu are competența să exercite controlul de constituționalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului.

În consecință, soluționarea, sub acest aspect, a sesizării Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, nu este de competența Curții Constituționale, împotriva unei atare măsuri urmând să se parcurgă procedurile parlamentare specifice.

2. Cu privire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile Regulamentului Senatului, republicat, și, în special cele cuprinse la art. 15 și 16 din același regulament, încalcă dispozițiile art. 64 alin. (3) din Constituție, republicată.

Așa cum rezultă din sesizare, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal solicită Curții Constituționale să se pronunțe, pe de o parte, asupra constituționalității prevederilor Regulamentului Senatului, însă fără să motiveze această cerere, cât privește toate dispozițiile din Regulament, iar, pe de altă parte, să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 15 și 16 din Regulamentul Senatului republicat, având următorul cuprins:

- Art. 15: "(1) După validare senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare.

(2) Un grup parlamentar poate fi constituit și poate funcționa pe toată durata legislaturii dintr-un număr de cel puțin 7 senatori, care au fost aleși pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.

(3) Senatorii care au un candidat pe listele unei coaliții electorale și care fac parte din partide sau formațiuni politice diferite se pot constitui în grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formațiunilor respective, în condițiile alin. (2).

(4) Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.";

- Art. 16: "(1) Senatorii aleși ca independenți se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 15 alin. (1) și (2).

(2) Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum și constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formațiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obținut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise.

(3) Senatorii care părăsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 15 alin. (1) și (2) nu se pot afilia altui grup parlamentar și nu pot reprezenta partide sau formațiuni politice care nu au obținut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri.

(4) Senatorii aleși ca independenți sau deveniți independenți prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar."

Curtea înțelege să circumstanțieze controlul asupra acestor dispoziții din Regulamentul Senatului.

Autorii sesizării susțin că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Constituție, republicată, care au următorul cuprins: "Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere."

Curtea constată că, prin critica de neconstituționalitate formulată de autorii sesizării, sunt vizate, în esență, dispozițiile art. 15 alin. (3), art. 16 alin. (2) teza întâi, alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, care reglementează interdicția impusă senatorilor de a trece sau de a se afilia la un grup parlamentar, interdicții care au semnificația unor sancțiuni aplicate pentru părăsirea unui grup parlamentar.

Curtea Constituțională mai constată că aceste dispoziții regulamentare au fost cuprinse la prevederile art. 13 alineatul ultim, art. 14 alin. 2, alin. 3 și alineatul ultim din Regulamentul Senatului publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 27 iulie 1993, asupra cărora Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994. Prin această decizie s-a constatat că prevederile art. 13 alineatul ultim, devenite art. 15 alin. (3) teza întâi, contravin Constituției, în măsura în care nu permit asocierea senatorilor în grupuri parlamentare pe alte criterii de interes general, decât acela al apartenenței la un partid politic, iar prevederile art. 14 alin. 2, alin. 3 și alineatul ultim, preluate de art. 16 alin. (2) teza întâi, alin. (3) teza întâi și alin. (4) sunt contrare dispozițiilor Legii fundamentale, întrucât interzic trecerea de la un grup parlamentar la altul, opresc afilierea la un alt grup parlamentar și interzic constituirea unui grup parlamentar format din senatori independenți.

Față de sesizarea actuală, Curtea înțelege să evoce această practică, socotind că atât considerentele, cât și soluția din

Decizia nr. 46 din 17 mai 1994

își păstrează valabilitatea.

Pentru toate acestea, Curtea Constituțională urmează să constate că dispozițiile cuprinse la art. 16 alin. (2) teza întâi, alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Regulamentul Senatului, republicat, sunt neconstituționale.

Având în vedere aceste considerente, dispozițiile art. 64 alin. (3), art. 146 lit. c), art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și prevederile art. 13 lit. A.b),

art. 21 și 22 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constată că sunt neconstituționale dispozițiile cuprinse la art. 15 alin. (3), art. 16 alin. (2) teza întâi, alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, dispoziții care au preluat prevederile art. 13 alineatul ultim, art. 14 alin. 2, alin. 3 și alineatul ultim din Regulamentul Senatului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 27 iulie 1993, a căror neconstituționalitate a fost constatată prin

Decizia Curții Constituționale nr. 46 din 17 mai 1994 .

Definitivă și obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 28 aprilie 2004 și la aceasta au participat: Nicolae Popa, președinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu și Ioan Vida, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
_______________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.