Decizia nr. 182/2004

Nicolae Popa - presedinte

Costica Bulai - judecator

Nicolae Cochinescu - judecator

Constantin Doldur - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Lucian Stangu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Ioan Vida - judecator

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) și (5) și ale

art. 94 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul strainilor în România, republicată, excepție ridicata de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, în Dosarul nr. 3.591/2003 al Curtii de Apel București - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal raspunde Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, personal, constatandu-se lipsa părții Directia Generală de Evidenta Informatizata a Persoanei, față de care procedura de citare este legal indeplinita.

Autorul excepției declara ca sustine excepția asa cum a fost formulata, depunand la dosar o copie a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, intrucat apreciaza ca luarea în custodie publică reprezinta o măsura administrativa de protecție a libertatii de circulatie, necesară pentru apararea securitatii naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, și nu o măsura preventiva luata în cursul urmaririi penale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 12 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.591/2003, Curtea de Apel București - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) și (5) și ale

art. 94 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul strainilor în România, republicată, excepție ridicata de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, intr-o cauza civila având ca obiect prelungirea duratei de luare în custodie publică a acestuia.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate se sustine ca textele de lege criticate sunt contrare art. 23 alin. (13) din Constitutie, republicată. În acest sens se arata ca, potrivit unei rezolutii a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, autorul excepției a fost luat în custodie publică și depus în Centrul de Primire, Triere și Cazare pentru Straini - Otopeni care, în baza regulamentului sau de functionare, "este un loc inchis, privativ de libertate". Or, art. 23 alin. (13) din Constitutie, republicată, prevede că privarea de libertate nu poate fi decat o sanctiune de natura penala, iar împotriva sa nu a fost dispusa o asemenea măsura. Mai arata ca, în nenumarate randuri, i-a fost refuzata ieșirea în oras, desi în toate tarile europene centrele asemanatoare nu sunt închise, ci au un program prin care strainilor li se permite accesul în exterior.

Curtea de Apel București - Sectia de contencios administrativ apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat, în esenta, criticile autorului excepției se intemeiaza pe susținerea potrivit careia acesta este privat în totalitate de libertate prin norme inferioare legii, cuprinse în Regulamentul de functionare al Centrului de Primire, Triere și Cazare pentru Straini - Otopeni.

Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În esenta, în susținerea acestui punct de vedere, se arata ca măsura luării în custodie nu reprezinta o sanctiune privativa de libertate, ci, astfel cum reiese chiar din redactarea

art. 93 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, "este o măsura de restrangere a libertatii de miscare dispusa de magistrat împotriva strainului care nu a putut fi returnat". Se constata ca, intrucat aspectele invocate de autorul excepției se referă la modul de aplicare a unor dispozitii legale, acestea nu pot face obiectul controlului constitutionalitatii, sub acest aspect excepția fiind inadmisibila.

Avocatul Poporului apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) și (5) și ale art. 94 alin. (1) și (2) din ordonanța criticata nu este intemeiata, deoarece, în acceptiunea textului constituțional invocat și a Codului penal, luarea în custodie publică nu reprezinta o sanctiune privativa de libertate. Luarea în custodie este o măsura specifică de control al imigratiei, în conformitate cu oblibațiile asumate de România prin documentele internationale la care este parte, de exemplu art. 2 pct. 3 și 4 din Protocolul aditional nr. 4 la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului și dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie art. 93 alin. (1), (2) și (5) și

art. 94 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul strainilor în România, republicată, care prevad:

- Art. 93 alin. (1), (2) și (5): "(1) Luarea în custodie publică este o măsura de restrangere a libertatii de miscare dispusa de magistrat împotriva strainului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență, precum și împotriva strainului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanța a dispus expulzarea.

(2) În cazul strainilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnarii, luarea în custodie publică se dispune de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea Autorității pentru straini sau a formatiunilor sale teritoriale. [...]

(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a strainilor prevăzuți la alin. (2) și (4), care nu au putut fi indepartati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a carei raza de competența teritoriala se afla locul de cazare, la solicitarea motivata a Autorității pentru straini.";

- Art. 94 alin. (1) și (2): "(1) Strainii luati în custodie publică vor fi introdusi în centre de cazare, denumite în continuare centre.

(2) Centrele sunt locuri închise, special amenajate, administrate de Autoritatea pentru straini, și sunt destinate cazarii temporare a strainilor declarati indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura returnarii ori expulzarii și au fost luati în custodie publică."

În opinia autorului excepției de neconstitutionalitate aceste dispozitii de lege contravin art. 23 alin. (13) din Constitutie, republicată, care prevede: "Sancțiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala."

Examinand excepția de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neintemeiata și, în consecința, urmeaza a fi respinsa.

În esenta, textele de lege criticate stabilesc ca magistratul dispune, ca măsura de restrangere a libertatii de miscare, luarea în custodie publică a strainului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de ordonanța, precum și împotriva strainului declarat indezirabil sau cu privire la care instanța a dispus expulzarea. Strainii luati în custodie publică sunt introdusi în centre de cazare, care sunt locuri închise, special amenajate și destinate cazarii lor temporare.

Dispozitiile legale referitoare la luarea în custodie publică a strainilor echivaleaza în opinia autorului excepției de neconstitutionalitate cu arestarea preventiva care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie, republicată, poate fi dispusa de judecator și numai în cursul procesului penal. În legătură cu aceasta sustinere, Curtea constata ca luarea în custodie publică a unui strain reprezinta o măsura administrativa, dispusa de magistrat, de restrangere temporara a libertatii de circulatie a strainilor declarati indezirabili și care nu au putut fi returnati, iar nu o măsura preventiva luata în cursul urmaririi penale.

Curtea mai retine ca măsura administrativa a restrangerii dreptului la libera circulatie este în concordanta cu dispozitiile art. 53 din Constitutie, republicată, și ale art. 2 pct. 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, în virtutea cărora exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege și numai dacă se impune, printre altele, pentru apararea securitatii naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice.

Asadar, art. 93 alin. (1), (2) și (5) și art. 94 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență criticata nu încalcă prevederile art. 23 alin. (13) din Constitutie, republicată, deoarece masurile dispuse prin acestea nu sunt de natura penala, iar luarea în custodie publică nu este o sanctiune privativa de libertate.

Celelalte aspecte infatisate de autorul excepției, în sensul că, "în nenumarate randuri, i-a fost refuzata ieșirea în oras, desi în toate tarile europene centrele asemanatoare nu sunt închise, ci au un program prin care strainilor li se permite accesul în exterior", nu reprezinta critici de neconstitutionalitate, ci privesc aplicarea legii, care nu intră în competența de solutionare a Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) și (5) și ale

art. 94 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul strainilor în România, republicată, excepție ridicata de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, în Dosarul nr. 3.591/2003 al Curtii de Apel București - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 22 aprilie 2004.