Decizia nr. 47/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 95/2014 29 decembrie 2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii …
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013
privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepție ridicată de Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anișoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streșină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicușor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu și Petru Brașoveanu în Dosarul nr. 18.088/3/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 798D/2017.
2.
La apelul nominal răspunde avocatul Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorii excepției, precum și autorul excepției Florin Ciriplinschi, personal. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
4.
Având cuvântul, avocatul autorilor excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, deoarece, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
s-a permanentizat neacordarea indemnizației revoluționarilor. În acest sens susține că niciuna dintre ordonanțele de urgență ale Guvernului, emise după anul 2010, care au înghețat acordarea indemnizației revoluționarilor, nu a fost aprobată prin lege și nu a avut avizul Consiliului Legislativ, neexistând nicio transparență decizională. Or, ordonanțele de urgență ale Guvernului își produc efectele sub rezerva aprobării lor prin lege. Prin urmare, aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului sunt neconstituționale, iar efectele juridice produse de acestea sunt nule. Pe de altă parte, susține că dispozițiile criticate instituie discriminări, ceea ce este contrar
art. 16 din Constituție . Totodată, susține că ordonanțele de urgență ale Guvernului care au suspendat plata indemnizației revoluționarilor nu au respectat
Legea nr. 341/2004 , în ceea ce privește calculul indemnizației raportat la câștigul salarial mediu brut.
5.
Autorul excepției Florin Ciriplinschi solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că în jurisprudența Curții Constituționale în această materie s-au avut în vedere limitele sesizării. Însă, prin prezenta sesizare se aduce în discuție o noutate. Astfel, prin
Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , Curtea Constituțională a reținut că măsura de suspendare a plății indemnizațiilor revoluționarilor, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea măsurii. Or, începând cu anul 2010, plata indemnizațiilor a fost suspendată până în prezent. De asemenea precizează că nu a primit de la Casa de pensii nicio decizie de suspendare a acestor drepturi. Referitor la calculul indemnizației, prin raportare la „câștigul salarial mediu brut“, menționează că beneficiază de o sentință civilă din 2012, definitivă, prin care este obligată Casa de pensii să calculeze indemnizația reparatorie prevăzută la
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , prin raportare la câștigul salarial mediu brut. În final, susține că indemnizațiile revoluționarilor au fost suspendate, iar nu suprimate, timp de 8 ani. Or, în această situație se pune întrebarea dacă acest drept mai există în lege. Depune concluzii scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a „ Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , precum și a
art. 8
și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ,
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 “.
6.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale
nr. 770 din 28 noiembrie 2017 ,
nr. 112 din 13 martie 2018
și
nr. 151 din 27 martie 2018 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
7.
Prin Sentința civilă nr. 43 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.088/3/2015, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 8
și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
și art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anișoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streșină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicușor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu și Petru Brașoveanu, în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea cererilor formulate de reclamanți, autori ai excepției de neconstituționalitate, prin care solicitau, în esență: reintroducerea în plată a indemnizațiilor prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 ; obligarea pârâților la calcularea indemnizației reparatorii utilizând algoritmul de calcul prevăzut la
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 ; restituirea, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizației reparatorii neacordate conform prevederilor
Legii nr. 283/2011 ; restituirea contribuției de asigurări sociale de stat în procent de 5,5%, începând cu data de 1 ianuarie 2012.
8.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizației reparatorii instituit de
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 , au fost prejudiciați și, ca atare, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale. Astfel, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate îi discriminează, prin modul de calcul al indemnizațiilor stabilite de
Legea nr. 341/2004 , și anume prin raportarea la indemnizația aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevede
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011
privind utilizarea indicatorului de referință „câștigul salarial mediu brut“, în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale.
9.
De asemenea, autorii excepției susțin că dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 283/2011
contravin prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece revoluționarii sunt discriminați în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit în mod real reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de
au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și asigurărilor sociale în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de
au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la
art. 4
și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , diminuarea cu 15% a drepturilor revoluționarilor la indemnizația reparatorie și indemnizația lunară a persistat și persistă.“ Referitor la dispozițiile
art. 18 din Legea nr. 283/2011 , autorii susțin, în esență, că discriminarea mai operează și față de alți beneficiari ai
10.
Totodată, se susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor
art. 22 alin. (1),
art. 47 alin. (2)
și
art. 53 din Constituție , deoarece indemnizația prevăzută de
Legea nr. 341/2004 , indemnizație care nu se mai acordă, a constituit singura sursă de venit și a folosit la garantarea împrumuturilor obținute de la bănci.
11.
În continuare, autorii excepției susțin că dispozițiile
art. 18 din Legea nr. 283/2011
încalcă prevederile
Constituției , referitoare la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, referitor la proporționalitatea măsurii în raport cu situația care a determinat-o, se consideră că nu există nicio justificare pentru neacordarea unor drepturi.
12.
În final, se susține că viciile de neconstituționalitate s-au păstrat și prin reglementarea celorlalte norme criticate, prin care s-a prelungit soluția neacordării indemnizației prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004
și, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizații prevăzute de
Legea nr. 341/2004 , fără a se utiliza algoritmul de calcul prevăzut de lege. Or, prin
Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , paragraful 23, Curtea Constituțională a reținut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi.
13.
Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15.
Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care se redau o parte dintre considerentele deciziilor Curții Constituționale
nr. 1.576 din 7 decembrie 2011
și
nr. 88 din 28 februarie 2013 .
16.
Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în deciziile Curții Constituționale
nr. 482 din 23 septembrie 2014 ,
nr. 555 din 15 octombrie 2014
și
nr. 10 din 16 ianuarie 2014 .
17.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției prezenți la ședința publică, punctul de vedere depus la dosar de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
18.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d)
din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
19.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie prevederile
art. 8
și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 ,
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
și
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 . În realitate, din susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate reiese că aceștia critică următoarele dispoziții:
–
Art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, introduse prin
de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu următorul conținut: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
[...]
Articolul 8
În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. a),
b)
și d),
alin. (4),
art. 13 lit. b)
și
c)
și la
art. 14 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.
[...]
Articolul 18
În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la
art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
–
Art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conținut: „Prevederile
art. 15,
18,
19
și
20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;
–
Art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013
privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, cu următorul conținut: „Prevederile
art. 18
și
19 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2014.“
20.
Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
și ale
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , au fost abrogate prin
art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizației prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 .
21.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 22 alin. (1)
privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,
art. 47
privind nivelul de trai și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
22.
Înainte de a proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține - referitor la concluziile scrise depuse la dosar de către autorul excepției Florin Ciriplinschi, prin care critică și dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , și referitor la susținerile avocatului autorilor privind neconstituționalitatea tuturor ordonanțelor emise de Guvern, prin care s-a permanentizat neacordarea indemnizației revoluționarilor - că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și în conformitate cu
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică și se completează excepția de neconstituționalitate, ulterior încheierii de sesizare, direct în fața Curții Constituționale (a se vedea în același sens, de exemplu,
Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.
23.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, prin
Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, sau prin
Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora.
24.
Prin
Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 , paragrafele 25-31, Curtea a observat că autorii excepției critică, în esență, pe de-o parte, dispozițiile potrivit cărora, între anii 2012 și 2014, nu s-au acordat indemnizațiile reparatorii prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , iar, pe de altă parte, critică dispozițiile potrivit cărora celelalte indemnizații, prevăzute de aceeași lege, s-au plafonat la nivelul lunii decembrie 2011. Totodată, este de observat că, potrivit
art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de
sau redus cu 15%. Ulterior, prin
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, iar, prin
art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2012 , începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
25.
Cu privire la dispozițiile
art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010,
Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin
Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, prin
Decizia nr. 419 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015,
Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, sau
Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora.
26.
Prin
Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , paragraful 23, Curtea a reținut că autorii excepției se referă la indemnizația prevăzută de
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de
art. 4 alin. (4)
- a cărei plată nu se acordă. Textul de lege criticat -
art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010,
introdus prin
- stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011
privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat
Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, și a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 4 alin. (4)
și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de
se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
27.
Curtea nu a reținut nici încălcarea
art. 16 din Constituție , privind egalitatea în fața legii, reținând că nu există discriminare între beneficiarii
și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceștia nu se află în situații juridice similare. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare, în temeiul
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală .
28.
Curtea a reținut că prevederile
art. 22 alin. (1)
privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din
Constituție
nu au incidență în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea acestor valori constituționale.
29.
Referitor la pretinsa încălcare a
art. 47 din Constituție,
privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistență socială - astfel cum califică autorii indemnizația, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent
-, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, cât și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit,
Constituția consacră, în art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile
art. 135 alin. (2) lit. f),
să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin
art. 41 alin. (2)
și
art. 47 alin. (2)
prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).
30.
În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , precitată, că dispozițiile
art. 53 din Constituție
nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit
Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.
31.
La paragraful 36 al
Deciziei
nr. 151 din 27 martie 2018 , Curtea a reținut că, prin
Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , a precizat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reținut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014
și
Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile
art. 3
și
art. 4 din Legea nr. 341/2004 , care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri (introducânduse un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conținut normativ al
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004
prevede acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea în acest sens și
Decizia nr. 173 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015, paragraful 27).
32.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
33.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Panaite Florea, Maria Florea, Nina Anișoara Marin, Aurelian Marin, Constantina Picătureanu, Titu Costică Patache, Sorin Lenin Ignat, Nicolae Ghioca, Gheorghe Streșină, Victoria Arhip, Gheorghe Badea, Corneliu Viorel Sonu, Ionel Dogărescu, Constantin Ene, Valter Manofu, Aurel Manofu, Florin Ciriplinschi, Costel Andone, Valeriu Fasole, Ion Tiron, Sandu Aur, Ion Stoica, Nicușor Antoniu, Vasile Varlan, Costică Barbu și Petru Brașoveanu în Dosarul nr. 18.088/3/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. II art. 8 alin. (1)
și
art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale
art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013
privind reglementarea unor măsuri bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.