Decizia nr. 774/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (3) , art. 84 și art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 83 alin. (3) ,
art. 84
și
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Asociația pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, județul Olt, în Dosarul nr. 145/104/2014* al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.865D/2017.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 145/104/2014*, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 alin. (3) ,
art. 84
și
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Asociația pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, județul Olt, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor recursuri formulate împotriva unor hotărâri judecătorești.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, fiind de un formalism excesiv. Prin dispozițiile
art. 126 alin. (2)
și ale
art. 129 din Constituție
se reglementează folosirea căilor de atac de către părțile interesate, competența soluționării lor aparținând instanțelor de judecată. Aceste texte constituționale dau eficiență principiilor de apărare a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei și garantează dreptul la apărare. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrădită decât în limitele și cu respectarea normelor privind drepturile și libertățile fundamentale.
6.
Pe de altă parte, o reglementare similară cu cea cuprinsă în
art. 490 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă
a existat în
vechiul Cod de procedură civilă , atât în ceea ce privește calea de atac a apelului, cât și calea extraordinară de atac a recursului. Reglementările erau cuprinse în prevederile
art. 288 alin. 2
și, respectiv,
art. 302 din Codul de procedură civilă din 1865 . Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepțiilor de neconstituționalitate, prin
Decizia nr. 303 din 3 martie 2009 , respectiv prin
Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 .
7.
Aplicarea principiilor constituționale și unionale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impun ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.
8.
Chiar și
actual conține o serie de reglementări în contradicție cu prevederile
art. 490 alin. (1)
din același cod. Astfel,
art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prevede că judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze cererile de competența instanțelor judecătorești. Or, în cauza de față, competența primirii cererii în vederea soluționării, deci a înaintării către instanța competentă, aparține unei alte instanțe.
9.
Se arată că instanța de contencios constituțional a apreciat prin
Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014
că și obligativitatea redactării recursului de către un avocat reprezintă tot o formă de îngrădire a accesului liber la justiție. Or, câtă vreme pentru justițiabil nu mai există obligativitatea de a apela la serviciile unui avocat în vederea redactării cererii de recurs, cerință apreciată ca fiind de un formalism excesiv, se consideră că în varianta în care recurentul își redactează cererea de recurs singur, există și posibilitatea ca acesta să transmită din eroare cererea către o instanță greșită. Or, în atare situație, sancțiunea nulității recursului pentru nedepunerea la instanța a cărei hotărâre se atacă ar prezenta o rațiune logică doar în ipoteza în care ar mai fi existat obligativitatea redactării recursului de către avocat.
10.
Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciind că prevederea legală criticată, prin care se sancționează cu nulitatea depunerea recursului la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Guvernul apreciază că dispozițiile legale ale
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale. În contextul jurisprudenței Curții Constituționale menționate de autoarea excepției de neconstituționalitate,
actual a prevăzut, la
art. 425 alin. (3) , că, în afară de elementele de identificare a părții și de soluția dată procesului, dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să prevadă dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, iar dacă este supusă apelului sau recursului, va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
13.
În același sens, indicarea instanței la care trebuie depusă și înregistrată cererea de apel ori de recurs este menită să înlăture aspectele de neconstituționalitate reținute în deciziile instanței de contencios constituțional cu referire la reglementarea anterioară ( art. 288 alin. 2 , respectiv
art. 302 din vechiul Cod de procedură civilă ). Or, în aceste condiții, partea nu mai poate fi surprinsă și sancționată sub aspect pur formal cu nulitatea căii de atac.
14.
Astfel, în prezența garanțiilor procedurale mai sus menționate, instituite de
noul Cod de procedură civilă , se arată că dispozițiile
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 83 alin. (3) ,
art. 84
și
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , dispoziții ce au următoarea redactare:
–
Articolul 83
alin. (3): „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la
art. 13 alin. (2) .“;
–
Articolul 84
:
Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și entităților arătate la
art. 56 alin. (2) .
–
Articolul 490
alin. (1): „ (1) Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, în condițiile prevăzute la
art. 83 alin. (3)
și
art. 84 .“
18.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 21 alin. (1)
și
(2)
privind accesul liber la justiție,
art. 126 alin. (2)
privind competența instanțelor judecătorești și în
art. 129
privind folosirea căilor de atac. De asemenea se mai invocă încălcarea prevederilor
art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitatea a prevederilor
art. 83 alin. (3)
și
art. 84 din Codul de procedură civilă
nu este motivată. Ceea ce face autoarea excepției de neconstituționalitate este să motiveze neconstituționalitatea
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
pornind de la efectele
Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile din
cuprinse în
art. 13 alin. (2) teza a doua ,
art. 83 alin. (3) , precum și în
art. 486 alin. (3) , cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale. Prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea, în sine, a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că „în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.“
20.
Raportat la cele mai sus menționate, Curtea subliniază că în cauza de față doar indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției. În același sens s-a statuat și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.
21.
Așa fiind, Curtea constată că, dat fiind caracterul general al dispozițiilor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a prevederilor
art. 83 alin. (3)
și
art. 84
și din
față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția formulată într-o atare manieră este inadmisibilă.
22.
În ceea ce privește prevederile
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , Curtea constată că prin
Decizia nr. 80 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 9 iulie 2018, a reținut că, potrivit
art. XIII din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015
pentru prorogarea unor termene prevăzute de
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016
pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile
art. XIV-XVII
se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile
art. XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013
prevăd că: „(1) Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, în condițiile prevăzute la
art. 83 alin. (3)
și
art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată .“ Așadar, în ceea ce privește depunerea recursului sunt aplicabile prevederile
art. XVII alin. (1) teza întâi din Legea nr. 2/2013 , text legal care nu este identic, din punctul de vedere al conținutului, cu cel al
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , neprevăzând sancțiunea nulității recursului în cazul nedepunerii la instanța a cărei hotărâre se atacă.
23.
Prin urmare, sub aspectul criticat, textul
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
nu este în vigoare, fiind inaplicabil în dosarul de față, din moment ce aplicarea sa a fost prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Așadar, Curtea a constatat că textul criticat, pe de o parte, nu este în vigoare, iar, pe de altă parte, nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece textul legal care prevede depunerea recursului, în ipoteza autoarei excepției de neconstituționalitate, este
art. XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 .
24.
Astfel, având în vedere
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă
este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau
Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22).
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 83 alin. (3) ,
art. 84
și
art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Asociația pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, județul Olt în Dosarul nr. 145/104/2014* al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.