Decizia nr. 476/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Oana Cristina Puică
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 339 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Mihaela Smadu în Dosarul nr. 4.089/121/2015 al Judecătoriei Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.534D/2017.
2.
La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că autoarea acesteia solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, astfel încât să poată fi supuse controlului judecătoresc toate măsurile luate și toate actele efectuate de procuror și, respectiv, de procurorul ierarhic superior, iar nu numai soluțiile de clasare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea nr. 524 din 27 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.089/121/2015, Judecătoria Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 339 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Mihaela Smadu cu ocazia soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva unei ordonanțe a procurorului ierarhic superior prin care acesta a respins, ca nefondată, plângerea împotriva măsurii dispuse de către procurorul de caz cu privire la înregistrarea unei noi plângeri penale la un dosar de urmărire penală existent, pentru a fi avută în vedere la soluționarea acestuia.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în măsura în care nu pot fi supuse controlului judecătoresc toate măsurile luate și toate actele efectuate de procuror și, respectiv, de procurorul ierarhic superior, ci numai soluțiile de clasare.
6.
Judecătoria Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că prin reglementarea procedurii interne prevăzute de dispozițiile
art. 339 din Codul de procedură penală
nu se încalcă niciun drept garantat de Constituție. Arată că prin plângeri repetate împotriva actelor și măsurilor procurorului care nu vizează soluționarea cauzei penale s-ar putea tergiversa desfășurarea urmăririi penale, fază procesuală care presupune un plus de celeritate în vederea strângerii în timp util a probelor necesare pentru a se aprecia asupra oportunității trimiterii în judecată. Totodată, dacă părțile și subiecții procesuali principali nu sunt mulțumiți de soluția procurorului ierarhic superior ce a fost dispusă în procedura prevăzută de dispozițiile de lege criticate și apreciază că aceasta este în legătură cu fondul cauzei, pot „supune discuției judecătorului de cameră preliminară validitatea actelor și măsurilor în procedura declanșată potrivit
art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală , după soluționarea cauzei de către procuror“.
7.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea criticată ține seama de prevederile
art. 132 alin. (1) din Constituție , care statuează că „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului [...] controlului ierarhic“. De asemenea, consideră că, fără a îngrădi în vreun fel accesul la justiție, soluția legislativă criticată urmărește să asigure celeritatea procedurii judiciare. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, și anume
Decizia nr. 398 din 28 mai 2015 . În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, respectarea acestuia se apreciază în contextul întregii proceduri judiciare. Or, în cadrul procedurii plângerii împotriva soluțiilor de clasare, petenții pot formula cereri și ridica excepții inclusiv cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, ceea ce înseamnă că pot aduce în discuție și legalitatea actelor și măsurilor dispuse de procurorul de caz, beneficiind astfel de garanțiile dreptului la un proces echitabil.
9.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 339 din Codul de procedură penală
sunt constituționale. Arată că liberul acces la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată a putut să se adreseze - în vederea valorificării unui drept sau interes legitim - cel puțin o singură dată unei instanțe naționale. În plus, prin textul de lege criticat se asigură celeritatea desfășurării fazei urmăririi penale, care are ca scop strângerea și administrarea tuturor probelor necesare pentru ca procurorul să poată aprecia asupra oportunității întocmirii rechizitoriului și trimiterii în judecată.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 339 din Codul de procedură penală . Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește, în realitate, atât prevederile
art. 339 din Codul de procedură penală , cât și pe cele ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală . Dispozițiile
art. 339 alin. (1),
(2)
și
(4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin prevederile
art. II pct. 88
și
89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 339
:
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Dispozițiile
art. 336-338
se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.;
–
Articolul 340
alin. (1) : „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform
art. 339
poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“
13.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 21
privind accesul liber la justiție și ale
art. 148
referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și a prevederilor
art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 339
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile
art. 21 din Constituție
și ale
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 183 din 28 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 339
și
art. 340 din Codul de procedură penală , reținând că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Potrivit prevederilor
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală , legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege. Așa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanțele procurorului, altele decât cele de clasare, nu pot fi atacate în fața unui judecător nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării dreptului fundamental prevăzut de dispozițiile
art. 21 din Constituție . Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin
Legea fundamentală , a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, care sunt ocrotite în egală măsură.
15.
Curtea a reținut că trebuie distins între plângerea împotriva actelor de urmărire penală și plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Totodată, în cadrul plângerii împotriva actelor de urmărire penală trebuie distins între plângerea îndreptată împotriva actelor organelor de cercetare penală și plângerea împotriva actelor procurorului.
16.
Astfel, potrivit prevederilor
art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală , orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În doctrină s-a arătat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali.
17.
Plângerea împotriva actelor de urmărire penală poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit dispozițiilor
art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală , procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, potrivit prevederilor
art. 339 din Codul de procedură penală , de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. În conformitate cu dispozițiile
art. 338
și ale
art. 339 alin. (6)
din același cod, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent.
18.
Prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că nu poate fi primită critica referitoare la îngrădirea accesului la justiție, deoarece, odată rezolvată de către procuror, în condițiile
art. 327 din Codul de procedură penală , cauza penală este, respectiv poate fi supusă cenzurii judecătorului de cameră
preliminară - în funcție de soluția procurorului -, astfel că partea interesată are posibilitatea de a critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția dispusă de către acesta din urmă.
19.
Astfel, atunci când procurorul emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit dispozițiilor
art. 342 din Codul de procedură penală , judecătorul verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
20.
În cazul în care procurorul emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, pe calea plângerii reglementate de dispozițiile
art. 340
și ale
art. 341 din Codul de procedură penală , la judecătorul de cameră preliminară în fața căruia, în condițiile
art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală
- dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
21.
În sfârșit, atunci când procurorul emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior, conform prevederilor
art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală . Ulterior, această ordonanță se transmite spre confirmare judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în fața acestuia persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată pot invoca aspecte de nelegalitate și/sau netemeinicie a soluției pronunțate, în condițiile
art. 318 alin. (12) ,
(14)
și
(15) din Codul de procedură penală .
22.
Prin
Decizia nr. 183 din 28 martie 2019 , mai sus citată, Curtea a constatat că prevederile constituționale ale
art. 21
privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept ( Decizia nr. 569 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008).
23.
Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are, după rezolvarea cauzei de către procuror, posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu. Așa fiind, rezultă că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte. Textul de lege criticat nu aduce atingere, așadar, nici accesului la justiție și nici dreptului la un proces echitabil.
24.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, posibilitatea formulării la procurorul ierarhic superior a plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea accesului liber la justiție și a dreptului la un recurs efectiv ( Decizia nr. 398 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 22 iulie 2015, paragraful 16). Mai mult, respectarea dreptului la un proces echitabil se apreciază în contextul întregii proceduri judiciare.
25.
În același sens sunt și
Decizia nr. 478 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 septembrie 2017,
Decizia nr. 486 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 5 decembrie 2017,
Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 15 noiembrie 2017,
Decizia nr. 677 din 6 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 10 ianuarie 2019,
Decizia nr. 247 din 16 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 11 iulie 2019, și
Decizia nr. 265 din 23 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 31 mai 2019. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
26.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Smadu în Dosarul nr. 4.089/121/2015 al Judecătoriei Galați - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 339
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Galați - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.