Decizia nr. 244/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Daniela Ramona Chițulescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Erredi Distribution" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.085/2003 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 364 din 2 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.085/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Erredi Distribution" - S.R.L. din București în dosarul sus-menționat ce are ca obiect procedura falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece "aplicarea acestora ar însemna o încălcare a drepturilor creditorilor care au o creanță sub minimul stabilit de 5.000 euro de a-și recupera datoriile". Debitorii de reacredință pot contracta pentru sume sub limita legală, refuzând ulterior plata creanței fără ca dispozițiile criticate să permită creditorilor să solicite declanșarea procedurii falimentului împotriva lor. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, republicată, "care se referă la obligativitatea statului de asigurare și protejare a intereselor tuturor agenților economici".

Tribunalul Tulcea (judecător-sindic) opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât limitarea accesului creditorilor la realizarea creanțelor prin intermediul procedurii falimentului, în funcție de valoarea acestora, nu creează un regim preferențial și nici nu încalcă interesele agenților economici atâta timp cât cei a căror creanță se situează sub valoarea de 5.000 de euro au acces la alte mijloace de constrângere a debitorului, ceea ce corespunde pe deplin obligației statului de a asigura libertatea comerțului.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prevederile legale atacate stabilesc condițiile în care creditorii pot solicita deschiderea procedurii falimentului față de debitorul lor, ele trebuind coroborate cu prevederile introductive ale Legii privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, și anume cu dispozițiile art. 1 care consfințesc condițiile necesare, privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisă procedura prevăzută de lege. Dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului a fost condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanță și în orice valoare nesemnificativă. De altfel, creditorii au acces și la alte mijloace de constrângere a debitorului pentru realizarea creanțelor lor, deschiderea unei proceduri de insolvență neputând fi permisă decât în anumite situații, și anume când debitorul se află într-o stare de insolvență pe care legea o prezumă, iar creanța creditorului are un anumit cuantum.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată și modificată prin

Legea nr. 82/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

Acest text de lege are următorul conținut:

- Art. 29 alin. (1) lit. b): "(1) Orice creditor care are o creanță certă, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, în următoarele condiții: [...]

b) în celelalte cazuri creanța trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive."

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, a fost modificat prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dispozițiile criticate fiind preluate, în esență, cu următorul conținut:

- Art. 29 alin. (1) lit. b): "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții: [...]

b) în celelalte cazuri, creanțele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituția României, care are următorul conținut:

- Art. 135 alin. (2) lit a) și b): "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară."

Curtea observă că, potrivit art. 2 din Legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

În acest context dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituția republicată, ci, dimpotrivă, cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevăzute de lege dă posibilitatea de a se acționa în mod eficient în scopul evitării unor situații care ar produce consecințe mai grave și pe o zonă mai largă a raporturilor comerciale, dacă ar fi lăsate să dureze peste termenul prevăzut, realizându-se astfel respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Curtea constată că reglementările criticate sunt norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege", legiuitorul fiind în drept să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru situații speciale. Astfel, spre deosebire de procedura de drept comun, cea instituită de

Legea nr. 64/1995

urmărește executarea unor creanțe certe, lichide și exigibile față de debitorul care nu numai că nu-și îndeplinește de bunăvoie obligația de plată, ci se află de cel puțin 30 de zile în încetare de plată și din această cauză este prezumat a fi în insolvență, iar dispozițiile legale criticate reglementează, exclusiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului pentru ca acesta să poată formula cerere la tribunal pentru declanșarea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului.

Condiționarea dreptului de a formula cererea introductivă pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, prin stabilirea de către legiuitor a caracterului creanțelor și a cuantumului minim al acestora, vine în întâmpinarea unui eventual abuz de drept care s-ar realiza prin formularea unor cereri, în cadrul acestei proceduri speciale, pentru orice creanță și în orice valoare nesemnificativă.

Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) ar însemna "o încălcare a drepturilor creditorilor care au o creanță sub minimul stabilit de 5.000 de euro de a-și recupera datoriile". Dispozițiile criticate nu instituie privilegii și nici discriminări în cadrul categoriei de creditori care se află într-o situație identică sub aspectul caracterului creanțelor lor și al cuantumului minim al acestora.

Curtea observă că acei creditori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a putea formula cerere introductivă pot interveni în procedura deja declanșată la cererea altor creditori, iar creanțele lor vor fi luate în considerare pe tot cursul procedurii și vor fi satisfăcute proporțional cu celelalte creanțe.

De altfel, Curtea observă că legiuitorul, prin

Legea nr. 149/2004 , a operat o reducere a cuantumului minim pe care creanța creditorului trebuie să îl aibă pentru ca acesta să poată formula cererea introductivă pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, acest cuantum fiind redus de la echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro la echivalentul în lei al sumei de 3.000 euro.

În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003,

Decizia nr. 201 din 26 iunie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001,

Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003,

Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Erredi Distribution" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.085/2003 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2004.