Decizia nr. 308/2004

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 615 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sorin Ioan Cotfas în Dosarul nr. 6.617/2003 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, motivând că principiul publicității se impune a fi respectat și cu privire la procesul de divorț deoarece în cursul acestuia se dispune uneori asupra unor probleme care depășesc cadrul vieții intime, familiale și private, de exemplu problema încredințării copiilor minori.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 6.617/2003, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 615 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Sorin Ioan Cotfas, pârât în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dezbaterea în ședință publică a acțiunii în desfacerea căsătoriei, prin specificul probelor administrate, aduce atingere art. 26 din Constituție, republicată, privind viața intimă, familială și privată. Judecarea în ședință publică sau în sala de consiliu ar trebui să fie lăsată la latitudinea părților, singurele îndreptățite să decidă asupra caracterului public sau confidențial pe care înțeleg să-l atribuie soluționării problemelor lor.

Judecătoria Târgu Mureș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, regula publicității ședinței de judecată în care se soluționează cererea de desfacere a căsătoriei este determinată de caracterul social al căsătoriei și de impactul desfacerii acesteia asupra copiilor minori.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, motivând că publicitatea ședinței de judecată este, în majoritatea cazurilor, justificată de funcția educativă a procesului, care trebuie să fie echitabil și imparțial, precum și de eventualul interes manifestat de orice altă persoană străină de litigiu. În ceea ce privește procesul de divorț, nu se poate însă afirma fără rezerve că aceleași considerente prevalează în raport cu dreptul părților la ocrotirea vieții lor intime, familiale și private.

Dacă în general în litigiile civile și în cauzele penale statul, prin măsurile legislative adoptate, precum și autoritățile statale, prin aplicarea reglementărilor în vigoare, pot prezuma și pot statua asupra interesului public față de interesul privat, nu același lucru se poate spune despre procesele de divorț. În cadrul acestora aducerea în discuție a detaliilor privind relațiile dintre soți - atitudinea lor reciprocă, aspectele ce țin de viața intimă, de relațiile extraconjugale, de orientările sau apartenența sexuală, de corespondența acestora, de aspecte pecuniare, de convingeri și opțiuni religioase - constituie regula. În virtutea principiului consacrat în art. 26 din Constituție, republicată, și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu ar trebui să fie obligat să își expună public viața privată și de familie, cu excepția unor motive serios justificate care, într-o societate democratică, să se impună "pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor sau libertăților altora". Astfel de elemente care să justifice atingeri ale drepturilor invocate anterior nu se regăsesc într-un proces de divorț decât foarte rar, așa că nu este justificată ca regulă publicitatea dezbaterilor.

În condițiile în care atât dreptul la viață intimă, familială și privată, cât și publicitatea ședinței de judecată sunt principii constituționale, legea ar trebui să dea prioritate în această materie celui dintâi principiu, adică să dea expresie în mod neechivoc, făcând aplicabilă excepția îngăduită de art. 127 din Constituție, republicată, dreptului soților de a decide dacă doresc sau nu să facă publice aspecte ale vieții lor intime și familiale.

Este adevărat că textul atacat prevede posibilitatea judecării cererii de divorț în camera de consiliu, dar în acest mod nu se pune accentul și nu se valorifică dreptul părților de a decide cu privire la dezbaterea publică a propriilor probleme din viața intimă, familială și privată. De altfel, decizia de a soluționa cauza în sala de consiliu, constituind o excepție de la principiul publicității ședinței de judecată, trebuie motivată de instanță.

Soluția potrivit căreia în materie de divorț regula să nu fie publicitatea, ci, dimpotrivă, soluționarea cauzei în camera de consiliu corespunde tendințelor actuale manifestate la nivel european, de accentuare a protecției și respectului față de viața intimă, familială și privată. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât, în majoritatea cazurilor, divorțul privește și interesele minorilor, iar în cazul căsătoriilor din care au rezultat copii minori nu este posibil, de lege lata, divorțul prin acordul soților, ca modalitate de protecție a vieții lor intime.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prevederile art. 615 din Codul de procedură civilă instituie regula potrivit căreia cererea de divorț se judecă în ședință publică, dar și excepția de la această regulă, conform căreia instanța poate dispune judecarea cererii de divorț în camera de consiliu, dacă apreciază că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecată sau administrare a probelor. În aprecierea caracterului public sau secret al ședinței de judecată, instanța trebuie să acționeze în cadrul strict stabilit de lege, cadru care nu este în contradicție cu exigențele dreptului la viață intimă, familială și privată al persoanelor fizice. În acest context, textul de lege criticat trebuie coroborat cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care permit instanței să dispună ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea publică sau părțile. În cazul divorțului, trebuie avut în vedere și caracterul social al căsătoriei, deoarece aceasta nu constituie o problemă strict de ordin personal, ci interesează și societatea.

Dispozițiile criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (2) din Constituție, republicată, conform cărora condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege, cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute numai prin lege, precum și cu prevederile art. 127 din Constituție, republicată, care dispun că ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege, deoarece principiul publicității constituie un principiu fundamental al înfăptuirii justiției într-un stat de drept. Mai mult, dispozițiile criticate sunt în concordanță cu art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră regula judecării cauzei în mod public, dar și cu excepția de la această regulă, justificată printre altele de protecția vieții private a părților la proces.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 615 din Codul de procedură civilă. În realitate, așa cum rezultă din notele scrise depuse de autor la instanță, critica de neconstituționalitate se referă exclusiv la dispozițiile alin. 1 al art. 615 din Codul de procedură civilă.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 615: "Cererea de divorț se judecă în ședință publică. Instanța va putea să dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 26 din Constituție, republicată, care au următorul conținut:

- Art. 26: "(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri."

Examinând excepția, Curtea constată că principiul publicității ședințelor de judecată este înscris atât în art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și în art. 127 din Constituție, republicată.

Publicitatea este considerată o garanție a corectitudinii și imparțialității judecătorilor, a independenței acestora, contribuind totodată la promovarea încrederii cetățenilor în administrarea justiției.

Legiuitorul român a instituit ca regulă publicitatea ședinței în care se judecă cererea de divorț, în considerarea faptului că transparența actului de justiție este necesară în aceste procese, deoarece problemele care se pot pune, cum ar fi, de exemplu, încredințarea copiilor minori, depășesc cadrul vieții intime a soților, prezentând interes public.

Pe de altă parte, protecția vieții private a părților în procesul de divorț este asigurată prin reglementarea în textul criticat a excepției de la regula publicității, în sensul că instanța va putea să dispună judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor. În același scop, în art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a acordat instanței posibilitatea de a dispune ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, sau părțile.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate, prin

Decizia nr. 56 din 13 octombrie 1993 , definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 1 februarie 1994. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3), al

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sorin Ioan Cotfas în Dosarul nr. 6.617/2003 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2004.