Decizia nr. 36/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emilia Cadar în Dosarul nr. 353/289/2009 al Judecătoriei Sighișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 353/289/2009, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Emilia Cadar cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și principiul legalității pedepsei, în măsura în care îngrădesc posibilitatea de a restitui cauza la procuror în situația în care constatarea încălcării normelor referitoare la organul competent să efectueze cercetarea penală are loc după terminarea cercetării judecătorești. Consideră că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 197 și art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Sighișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei și ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că legiuitorul a stabilit în mod univoc, în alin. 2 al textului criticat, că aspectele referitoare la nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, care, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedură penală, sunt în esență vătămări ce nu pot fi înlăturate în niciun fel, obligă instanța de judecată să se desesizeze. Așa fiind, alin. 1 al art. 332 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la viciile de competență ce pot fi acoperite și care nu impun restituirea cauzei la procuror, iar alin. 2 stabilește o sferă de încălcări ale dispozițiilor legale care nu sunt susceptibile de alte remedii.

Prin urmare, Curtea a statuat că normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, la dreptul la un proces echitabil și la înfăptuirea justiției, deoarece sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părților la un proces echitabil.

În plus, în prezenta cauză, autorul excepției invocă și contradicția dintre textul de lege criticat și prevederile art. 197 și art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi, însă, reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Emilia Cadar în Dosarul nr. 353/289/2009 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.