Decizia nr. 1099/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 608-618 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Popa în Dosarul nr. 383/222/2010 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 3.317D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 776 R din 2 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 383/222/2010, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 608-618 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Mihaela Popa într-o cauză având ca obiect cerere de divorț fără copii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate, astfel cum sunt redactate în prezent, împiedică părțile în divorț să beneficieze de dreptul la un proces echitabil, în accepțiunea art. 21 alin. (3) din Constituție. De asemenea, prin modul cum este reglementată procedura divorțului, pârâtul nu are șanse egale cu reclamantul, fiind pus în pericol dreptul la judecarea obiectivă și echitabilă a divorțului, situație de natură să aducă atingere și dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției, întrucât reglementarea dată de legiuitor procedurii divorțului este în măsură să asigure fiecărei părți dreptul la un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților individuale garantate de Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 608-618 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura de judecată a cererii de divorț.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) - Accesul liber la justiție, art. 22 alin. (1) - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 26 - Viața intimă, familială și privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 421 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.203 din 15 decembrie 2004, Curtea a statuat că procesul de divorț în întregul său, și nu doar acțiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecății, are caracter strict personal, deoarece obiectul său implică antamarea de către instanță a unor aspecte ținând de viața intimă și familială a părților în litigiu.

Acest caracter strict personal al procesului a impus adoptarea unei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun. Normele derogatorii prevăd, potrivit art. 608 din Codul de procedură civilă, posibilitatea soțului pârât de a solicita desfacerea căsătoriei numai pe cale incidentală, prin cerere reconvențională, care poate fi formulată până la prima zi de înfățișare, pentru faptele petrecute înainte de această dată, sau până la începerea dezbaterilor asupra fondului cererii principale, pentru faptele petrecute după prima zi de înfățișare. Art. 610 din Codul de procedură civilă derogă de la dispozițiile art. 135 din același cod, stabilind ca sancțiune pentru nedepunerea în termen a reconvenționalei decăderea soțului pârât din dreptul de cere divorțul. Însă acesta are posibilitatea sesizării instanței pe cale principală în condițiile respingerii cererii reclamantului și apariției ulterioare pronunțării hotărârii definitive a motivelor pe care se întemeiază cererea de divorț. O altă normă cu caracter derogatoriu o constituie dispozițiile art. 612, care prevăd, pe de o parte, imposibilitatea depunerii cererii de divorț prin reprezentant și, pe de altă parte, interdicția administrării interogatoriului pentru dovedirea capătului de cerere privind divorțul, această probă putând fi utilizată numai de pârât pentru combaterea motivelor de divorț.

Așa fiind, Curtea reține că reglementarea criticată - procedura de judecată a cererilor de divorț, instituind, cu titlu de excepție de la dreptul comun în materie, o serie de norme procedurale, nu face decât să dea expresie acestei particularități esențiale a domeniului supus incidenței sale, respectiv procesul de divorț și implicit prevederilor constituționale cuprinse în art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată.

Curtea constată că prevederile art. 608-618 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere dreptului la apărare al părților, în condițiile în care, pentru valorificarea sa, părțile beneficiază de toate garanțiile legale, inclusiv de cea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Constituție, care le recunoaște acestora dreptul de a fi asistate de un avocat.

Pentru aceleași motive nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 608-618 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mihaela Popa în Dosarul nr. 383/222/2010 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.