Decizia nr. 1028/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Stoica Sandu, personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațională depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului părții prezente care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 469/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.809/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurica Sandu într-o cauză având ca obiect divorț (fără copii).

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt neconstituționale și contravin dispozițiilor constituționale referitoare la familie și ocrotirea vieții de familie, întrucât dau posibilitatea desfacerii căsătoriei într-o manieră simplă, nefiind protejate în mod direct interesele familiei. Așa fiind, apreciază că reglementarea criticată permite soțului vinovat de vătămarea relațiilor de familie să inițieze procedura divorțului și face, astfel, abstracție de situația soțului care, deși își exercită cu bunăcredință drepturile și obligațiile născute din căsătorie, beneficiază doar de o protecție teoretică și iluzorie a dreptului său la viața de familie.

Astfel, în contradicție cu regula fundamentală a exercitării drepturilor cu bună-credință și cu normele constituționale privind egalitatea soților, prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei creează o situație defavorabilă pentru soții care doresc păstrarea căsătoriei și cărora nu le este imputabilă vătămarea gravă a relațiilor de familie, astfel încât, având dreptul de a opta pentru continuarea căsătoriei, să poată liber să își exprime opțiunea.

În plus, autorul excepției apreciază că textul de lege criticat operează cu noțiuni generice precum: "motive temeinice", "grav vătămate", "continuarea nu mai este posibilă", care lasă loc arbitrariului în înfăptuirea actului de justiție.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curții, îl constituie prevederile art. 38 din Codul familiei. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, acesta critică numai alin. (1) al art. 38 din Codul familiei, asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe.

Aceste prevederi de lege au următorul cuprins:

"Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată, art. 48 alin. (1) și (2) privind familia și art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare similară, exemplu fiind

Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006,

Decizia nr. 729 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006, sau

Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că acestea nu contravin normelor constituționale invocate.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că prevederile art. 38 stabilesc condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul, precizând că acesta nu se poate pronunța decât în anumite condiții, și anume când există motive temeinice și numai dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, așa cum rezultă din text.

Curtea a constatat că, în temeiul prevederilor de lege criticate, instanțele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu ușurință a căsătoriei, acționând astfel în sensul garanției instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituție.

Totodată, întrucât acestea nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, Curtea a reținut că susținerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită. Prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorț și stabilind competența instanței judecătorești de a pronunța divorțul, în anumite condiții - când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă -, nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la familie și aceasta deoarece, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susținerea unei cereri de divorț, precum și asupra tuturor probelor administrate în cauză, instanța judecătorească este singura competentă să aprecieze și să decidă în consecință.

Textul de lege criticat oferă cadrul legal unor noțiuni esențialmente de ordin social și moral, pentru a defini relațiile de familie, pe de o parte, și instituția divorțului, pe de altă parte. În aceste limite legale, suficient de clare și previzibile, judecătorul este singurul în măsură să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părți și a datelor specifice fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Prevederea legală criticată conferă, prin urmare, expresie reglementărilor cuprinse la art. 48 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege".

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.