Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 531/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
9 aprilie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 338 din 21 mai 2009
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 7.757 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Nicolaev în Dosarul nr. 51/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că normele criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 51/99/2008, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Nicolaev.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi, deoarece reglementează termene diferite pentru diferite categorii de persoane participante în procesul penal. Se încalcă și accesul liber la justiție, deoarece, în situația unui inculpat fără cunoștințe de specialitate, asistat de un apărător din oficiu (care și-a încheiat mandatul, în fapt, după soluționarea cauzei în fond, în condițiile în care de regulă avocații din oficiu sunt desemnați de barourile de avocați în fiecare fază de judecare a unui proces) și căruia nu i s-a comunicat dreptul de a ataca soluția instanței într-un anumit termen, normele criticate determină, practic, o imposibilitate obiectivă de a valorifica în favoarea acestuia calea de atac. Se arată că se încalcă astfel și dispozițiile art. 31 din Legea fundamentală, care stabilește obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal, într-o interpretare largă asimilând instanța de judecată noțiunii de autoritate publică.

Curtea de Apel Iași - Secția penală apreciază că normele criticate nu contravin liberului acces la justiție și nici dreptului la apărare, câtă vreme nu este îngrădit în niciun fel dreptul inculpatului de a formula calea de atac în termenul legal.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. [...] Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 - Dreptul la apărare și ale art. 31 - Dreptul la informație.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, reținând că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. În acest sens sunt

Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, și Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte își păstrează valabilitatea.

În ceea ce privește dispozițiile art. 31 din Constituție, privind obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal, se constată că nu au incidență în cauză.

De altfel, criticile autorului excepției vizează aspecte de fapt, legate de modul în care i-a fost asigurată apărarea și de modul în care instanța și-a îndeplinit obligațiile procedurale în cauză. În raport de aceste împrejurări particulare se solicită, practic, modificarea soluției legislative criticate, în sensul de a se stabili același moment de la care curge termenul de apel pentru toți participanții la procesul penal. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", fiind în contradicție și cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Nicolaev în Dosarul nr. 51/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.