Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 706/2008

privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 ( art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări

prezumat în vigoare

Data actului
17 iunie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 593 din 7 august 2008
Citează
8 acte
Structură
4 articole · 15.924 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 442/2004 28 octombrie 2004 (prevederi anume) pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentr…

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 -8^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, modificată și completată prin

Legea nr. 442/2004 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Piatra Neamț în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1-8^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, modificată și completată prin

Legea nr. 442/2004 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Piatra Neamț într-o cauză având ca obiect o acțiune în vederea obligării emiterii unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 8^1 -8^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, modificată și completată prin

Legea nr. 442/2004 , încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și pe cele ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) din Constituție, deoarece creează pentru Societatea Comercială "Rodipet" - S.A. o situație dominantă pe piața difuzării presei prin concesionarea directă a celor mai bune amplasamente destinate chioșcurilor pentru difuzarea presei, încălcându-se astfel principiul concurenței loiale. Se mai arată că instituirea obligației autorităților locale de concesionare directă contravine principiilor autonomiei locale și al deconcentrării serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin. (1) din Constituție. Prevederile criticate încalcă și dispozițiile art. 44 alin. (1) teza întâi și pe cele ale art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, deoarece încalcă dreptul de dispoziție al unității administrativ-teritoriale. În motivarea excepției, autorul acesteia invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că sunt neconstituționale prevederile legale ce obligă autoritățile publice să atribuie unor persoane juridice nominalizate bunurile proprietate publică sau activitățile și serviciile publice de interes local, prin contract de concesiune. Mai apreciază că prevederile criticate contravin și dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție potrivit cărora concesionarea se poate face în condițiile

legii organice, Legea nr. 442/2004

fiind o lege ordinară. De asemenea, contravin și dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât statul are obligația stabilirii unui cadru concurențial, care să asigure concurența loială. Critica referitoare la contrarietatea față de dispozițiile art. 16 din Constituție este neîntemeiată, deoarece principiul egalității este aplicabil cetățenilor, iar nu persoanelor juridice. Este neîntemeiată și critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituție, pentru motivul că, referitor la domeniul proprietății private, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate privată. Cât privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție, consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile

art. 8^1-8^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004. În realitate, aceste dispoziții sunt cuprinse în

Legea nr. 442/2004 , pentru aprobarea ordonanței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, și anume la articolul unic, punctul 19, având următorul cuprins: "Articol unic. - Se aprobă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26 din 29 aprilie 2004

[...], cu următoarele modificări și completări:

[...]

19. După articolul 52 se introduc articolele 53-55 cu următorul cuprins:

" Art. 53. - Ordonanța Guvernului nr. 45/2004

[...] se modifică și se completează astfel:

[...]

5. După articolul 8 se introduc articolele 8^1-8^5 cu următorul cuprins:

" Art. 8^1. - Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităților administrativteritoriale pe care sunt amplasate puncte de vânzare ale Societății Comerciale "Rodipet" - S.A. București, cu excepția celor din municipiul București, se atribuie acesteia printr-un contract de concesiune, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Articolul 8

^2. - Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau a unui caiet de sarcini și fără o formă de publicitate, prin negociere directă între cedent și societatea comercială, excepție făcând situațiile în care planul de urbanism general, aprobat de autoritățile locale, impune schimbarea locației cu una identică ca suprafață și așezare comercială.

Articolul 8

^3. - Contractul de concesiune se încheie pe o durată de maximum 49 de ani, cu prelungirea de drept pe o durată de 24 de ani și 6 luni în situația în care Societatea Comercială "Rodipet" - S.A. București continuă exploatarea terenului concesionat pentru realizarea scopului inițial.

Articolul 8

^4. - Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. București beneficiază de atribuirea directă printr-un contract de concesiune a terenurilor aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale, cu excepția celor din municipiul București, pe care vor fi amplasate punctele de vânzare realizate pentru îndeplinirea programului de investiții asumat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Articolul 8

^5. - Concesiunea, potrivit prezentei ordonanțe, are ca obiect exclusiv utilizarea de către Societatea Comercială "Rodipet" - S.A. București a terenurilor pentru amplasarea punctelor de vânzare în scopul îndeplinirii obiectului de activitate și nu poate fi extinsă la alte activități."»"

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 120 alin. (1) în partea referitoare la principiile autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice și art. 136 alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea prin lege a proprietății publice.

1. Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție

Curtea constată că egalitatea este un drept fundamental aplicabil persoanelor fizice, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, iar nu și persoanelor juridice. Persoanele juridice își pot exercita numai acele drepturi și își pot asuma acele obligații care decurg din capacitatea lor juridică, stabilită prin actul normativ sau prin actul constitutiv de înființare. Așadar, exercitarea în mod diferențiat a drepturilor și asumarea obligațiilor persoanelor juridice concură la realizarea funcțiilor statului și la satisfacerea cerințelor atât de diverse ale societății umane.

2. Critica referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituție

Dispozițiile art. 120 alin. (1) din Constituție se referă la principiul autonomiei locale și la cel al deconcentrării serviciilor publice în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Prin urmare, critica examinată nu are relevanță în cauză.

3. Critica referitoare la încălcarea art. 44 alin. (1) teza întâi, ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și ale art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție

Curtea Constituțională constată că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia textul criticat înlătură posibilitatea autorităților publice de a dispune liber de bunurile aflate în proprietatea publică sau privată a unităților administrativteritoriale, în condițiile legii privind regimul concesiunilor. În principiu, dreptul de proprietate publică este garantat și ocrotit prin lege, acesta însă nu are un caracter imuabil. Chiar în privința concesiunii bunurilor proprietate publică, legiuitorul constituant a prevăzut la art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală că astfel de bunuri pot fi concesionate în condițiile legii organice. Dreptul de concesiune nu este un intermediu de restrângere a dreptului de proprietate, ci el este o instituție juridică specifică de dare în exploatare a bunurilor statului sau a unităților administrativ-teritoriale și de intrare a lor în circuitul economic.

De asemenea, Curtea constată că măsura prevăzută de textul criticat pentru neconstituționalitate poate fi considerată ca fiind menită să asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție" în domeniul difuzării publicațiilor periodice, fiind deci în consens cu dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Pentru a organiza economia României în conformitate cu dispozițiile alin. (1) al aceluiași articol, pe baza principiului liberei inițiative și al liberei concurențe, menite să garanteze funcționarea economiei de piață, statul român a elaborat, la nivel legislativ, strategia de privatizare, care a fost inițiată prin

Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Este de reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări se integrează coerent în strategia națională de privatizare. Examinând constituționalitatea dispozițiilor criticate, Curtea Constituțională trebuie să țină seama de faptul că economia românească, în parte, este încă în fază de tranziție către economia de piață. De aceea nu se poate susține că textul criticat încalcă principiile liberei inițiative și al liberei concurențe. Altminteri, ar însemna să se constate că întregul proces de privatizare s-a derulat cu încălcarea Constituției. Însă Curtea reține că instanțele de judecată, prin care, în temeiul art. 126 din Constituție, se realizează justiția, sunt competente să aprecieze dacă dispozițiile criticate mai sunt sau nu aplicabile în cauză, în raport cu stadiul procesului de privatizare al Societății Comerciale "Rodipet" - S.A.

Ca argument pentru soluția de respingere a excepției, mai aratăm că dreptul de dispoziție al unităților administrativteritoriale este reglementat la nivel legal, și anume prin

Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. De aceea, legiuitorul ordinar poate ca, pentru salvgardarea unui interes public, să dispună, prin lege, asupra condițiilor de trecere a unor bunuri din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale în domeniul statului. În egală măsură, legiuitorul își poate exercita prerogativa de exponent al suveranității naționale și să reglementeze, în respectul Constituției, constituirea unor drepturi reale în favoarea unor persoane juridice ce desfășoară activități de utilitate publică.

Față de aceste considerente expuse în limitele sesizării de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția este nefondată, urmând să o respingă ca atare.

În același sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională, de exemplu prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 ( art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Primăria Municipiului Piatra-Neamț în Dosarul nr. 28.167/CA//2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.