Decizia nr. 753/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.381/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare, prin ordonanță președințială, a executării unei hotărâri emise de Adunarea generală extraordinară a acționarilor Societății Comerciale "București Turism" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că alin. (2) al art. 133 aduce atingere următoarelor prevederi constituționale: art. 20 alin. (2), deoarece nu îndeplinește "condițiile esențiale ale clarității și previzibilității legii", consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și care, "în temeiul art. 20 din Constituția României, au aplicabilitate directă în dreptul intern"; art. 21, întrucât, "neoferind criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauțiunii, legiuitorul știrbește posibilitatea de exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii pronunțate în primă instanță" și art. 44 alin. (2) teza întâi, deoarece "judecătorul nu este obligat să țină seama de niciun criteriu la dispunerea, pe calea ordonanței președințiale, a suspendării hotărârii adunării generale".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin textul de lege criticat "nu se aduce atingere principiului egalității protecției dreptului de proprietate", acesta constituind de fapt o normă adoptată în "scopul evitării producerii unor prejudicii, prin adoptarea unor hotărâri contrare legii sau actului constitutiv al societății".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 133 alin. (2): "Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală privind prioritatea reglementărilor internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu reglementările interne, în situația neconcordanței dintre acestea, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea, în mod egal, de către lege, a proprietății private.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005. S-a reținut că prevederile

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. Totodată, Curtea a mai reținut că textul criticat permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii contestate adoptate de adunarea generală a acționarilor și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi.

De asemenea, prin

Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că nici critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție, nu poate fi reținută, deoarece prin procedura reglementată de

art. 133 din Legea nr. 31/1990

este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanței de suspendare, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În sfârșit, Curtea constată că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "București Turism" - S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2006.