Decizia nr. 310/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 6.964/P/2006, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bună-credință de statul român a obligațiilor asumate prin tratate, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum și ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi ascultat în deplină egalitate de către un tribunal independent din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața tribunalelor din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Astfel, autorul excepției arată că dispozițiile legale criticate nu sunt suficient de clare și că termenele și condițiile în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale, inclusiv a celor referitoare la folosirea căilor de atac, sunt în contradicție cu cerința previzibilității. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea Rotaru împotriva României. Mai susține că procedura instituită nu oferă părților un reper sigur, ceea ce face ca și accesul lor la justiție să fie incert, aleatoriu, adică limitat.

Tribunalul Timiș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 5 zile de la primirea adresei, în cadrul căruia dosarul trebuie transmis judecătorului, dă expresie principiului celerității care guvernează procesul penal, fiind asigurate exigențele desfășurării unui proces echitabil.

De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, ci asigură pe deplin condițiile pentru deplina lui exercitare. Procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror oferă părții interesate posibilitatea de a demonstra judecătorului ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul probator existente la dosar, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. În plus, în cadrul acestei proceduri petentul are deplina libertate de a-și angaja un apărător și de a-și apăra drepturile și interesele prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conținut:

"Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 654 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, și

Decizia nr. 322 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 394 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței mai sus amintite, considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 3 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.