Decizia nr. 322/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autoarei excepției, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând, în final, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.179/2005, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege criticat "prevede sarcini legate de îndeplinirea unor atribuții de serviciu în termene de 20 și, respectiv, 5 zile, însă nu se prevăd sancțiuni pentru nerespectarea acestor termene, astfel încât se încalcă dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție". De asemenea, mai arată că "prin inexistența unor sancțiuni pentru nerespectarea acestor termene, procurorii și lucrătorii de poliție beneficiază de un avantaj ilegal și anticonstituțional, fiind practic plasați deasupra legii", ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, neexistând nici o contradicție între reglementările legale criticate și prevederile constituționale invocate în motivarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate. În acest sens, arată că dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor care formulează plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în mod nediscriminatoriu. Totodată, consideră că autorul excepției critică dispozițiile legale menționate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:

- Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

- Art. 278^1 alin. 3: "Dosarul va fi trimis de parchet instanței în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prin aceste dispoziții legale sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) conform cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și cele ale art. 124 alin. (1) și (2), referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii și la o justiție unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând susținerile autoarei excepției, Curtea constată că acestea nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate. În realitate, autoarea excepției este nemulțumită de modul de respectare, în cauza dedusă judecății, a termenului de 20 de zile de rezolvare a plângerii de către procuror (art. 277 din Codul de procedură penală) și a termenului de 5 zile de trimitere a dosarului de către parchet la instanța de judecată (art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală), ceea ce, în opinia sa, contravine dispozițiilor art. 16 alin. (2), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Prin urmare, nu intră în competența Curții verificarea modului de respectare a unor termene legale în raport de situațiile de fapt. Nerezolvarea plângerii în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală poate atrage, pentru procuror, aplicarea unei sancțiuni disciplinare, iar nerespectarea termenului prevăzut în art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, o posibilă sancțiune cu amendă.

De altfel, textele de lege criticate nu conțin nici o prevedere de natură să înfrângă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2), ale art. 21 alin. (3) și ale

art. 124 alin. (1) și (2). În acest sens este și Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, precum și

Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, în care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 277 și, respectiv, cele ale art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.179/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006.