Decizia nr. 52/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) și ale art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Trif și Viorica Trif în Dosarul nr. 2.015/2005 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.015/2005, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) și ale art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Aurel Trif și Viorica Trif, recurenți într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de partaj de bunuri comune între foștii soți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că reglementarea în mod diferențiat a căilor de atac ce pot fi urmate în cauze având ca obiect împărțeala de bunuri, în funcție de valoarea bunurilor de împărțit, contravine egalității în drepturi, întrucât diferențierea între părți se face din cauze materiale, și, de asemenea, restrânge nejustificat accesul liber la justiție și la căile de atac.

Tribunalul Mureș și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu contravin Constituției, întrucât părților le sunt asigurate accesul liber la justiție și dreptul de a uza de căile de atac.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, întrucât părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă, în acest sens fiind și

Decizia Curții Constituționale nr. 366/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) și ale art. 282^1 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 1 și pct. 40 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 2 pct. 1 lit. b): "Tribunalul judecă: 1. în primă instanță: [...] b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;";

- Art. 282^1 : "(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."

Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra criticilor de neconstituționalitate formulate în speța de față, sub aceleași aspecte și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 522/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, statuând, pe de o parte, că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, așa cum în mod eronat susțin autorii excepției, și că regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor, iar pe de altă parte, că din dispozițiile și principiile Legii fundamentale nu reiese obligativitatea existenței triplului grad de jurisdicție și, de asemenea, nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, invocându-se în acest sens și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975.

Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) și al art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Trif și Viorica Trif în Dosarul nr. 2.015/2005 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2006.