Decizia nr. 99/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Pană și Luminița Pană în Dosarul nr. 2.360/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 589 R din 7 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.360/2005, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Pană și Luminița Pană într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o acțiune în revendicare și grănițuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 2, 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acest sens arată că "prin aceste norme procedurale este stabilit drept unic criteriu al accesului la căile de atac valoarea pecuniară a cauzei deduse judecății", iar "conform acestui criteriu, în cauzele în care obiectul are o valoare până la un miliard lei, inclusiv, cel nemulțumit de hotărârea pronunțată la fond are la dispoziție doar calea recursului". Pe de altă parte, dacă valoarea obiectului litigiului depășește 1 miliard lei, partea poate beneficia de "soluționarea litigiului atât în calea devolutivă a apelului - în care poate continua să administreze probe asemănătoare fondului și neacceptate în recurs [...], cât și de calea recursului, având astfel la dispoziție toate cele trei grade de jurisdicție". Așa fiind, "introducerea acestui unic criteriu al valorii pecuniare a procesului [...] reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil".

Autorii excepției apreciază, de asemenea, că "într-o asemenea situație accesul liber la actul de justiție [...] este condiționat de privilegiul averii" de care partea dispune.

Tribunalul Teleorman - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că se impune menținerea practicii Curții Constituționale în materie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziția legală criticată este constituțională, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au următorul conținut:

- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

Aceste dispoziții sunt criticate de autorul excepției în raport cu prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Autorul excepției consideră că sunt încălcate și următoarele prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului: art. 2 privind interzicerea discriminării, art. 7 referitor la egalitatea oamenilor în fața legii și dreptul la o protecție egală a legii și art. 8 privind dreptul de acces efectiv la instanțele judiciare naționale.

Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat prin numeroase decizii, respingând de fiecare dată excepția cu același obiect.

Astfel, prin

Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a reținut, în esență, că "diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii [...], așa cum în mod eronat susțin autorii excepției și, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. Regimul juridic diferit [...] este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor".

Totodată, prin

Decizia nr. 366 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 septembrie 2005, Curtea a statuat că "în condițiile în care nu există un drept al părților de a beneficia de acces la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, iar în ceea ce privește accesul liber la justiție, acesta are în vedere doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, nu se poate reține încălcarea art. 15 alin. (1) și a art. 21 alin. (1) din Constituție".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Curtea reține totodată că, potrivit art. 304 1 din Codul de procedură civilă, "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele", așa încât sunt asigurate părții toate garanțiile unui proces echitabil.

Pentru motivele arătate, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 2, 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu raportare la prevederile art. 20 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Pană și Luminița Pană în Dosarul nr. 2.360/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2006.