Decizia nr. 784/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005) al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, personal și asistată de avocat Victoria Patit. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.924 D/2006, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Carmen Julieta Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.926 D/2006, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Gheorghe Boer și Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părților Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir și Mihaela Cristina Pătrașcu, avocat Elena Calistru, lipsind autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că în acest dosar avocat Elena Calistru a depus concluzii scrise, prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere conținutul excepțiilor de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.736 D/2006, 1.924D/2006 și nr. 1.926 D/2006, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Apărătorii părților prezente și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.924 D/2006 și nr. 1.926 D/2006 la Dosarul nr. 1.736 D/2006 care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, apărătorul autoarei excepției Florina Dediu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul părților Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir și Mihaela Cristina Pătrașcu pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând bogata jurisprudență a Curții Constituționale în materie și arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005), și prin Încheierea din 15 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 23.511/3/2005, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Florina Dediu și, respectiv, de Carmen Julieta Oprea în dosarele menționate.

Prin Încheierea din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.976/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Gheorghe Boer și Eugenia Boer în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Florina Dediu și Carmen Julieta Oprea nu indică textele constituționale pretins a fi încălcate prin dispozițiile criticate. Gheorghe Boer și Eugenia Boer susțin, în esență, că judecarea recursurilor de către curțile de apel care au soluționat apelul în aceeași cauză este contrară liberului acces la justiție, dreptului la apărare, precum și principiului constituțional al egalității în drepturi. În opinia autorilor excepției, chiar dacă pricinile vor fi soluționate de alți judecători decât cei care s-au pronunțat deja, părțile nu mai pot beneficia de un control judiciar real, exercitat de o instanță superioară, întrucât "de puține ori o instanță va cenzura o hotărâre pronunțată de ea însăși", ceea ce aduce atingere dreptului la apărare și egalității în fața legii. Totodată, se arată că prin textul de lege criticat se încalcă principiul neretroactivității legii.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă arată că "întrucât exprimarea punctului de vedere în speță echivalează cu o antepronunțare asupra motivului de contestație întemeiat pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea se află în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra excepției invocate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins:

- Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanțelor devenite competente să le judece."

Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate prin textul de lege criticat sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile

art. II din Legea nr. 219/2005

au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale invocate și în prezenta cauză și față de motivări similare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reținut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este aceasta consacrată de art. 126 alin. (2) și de art. 129 din Constituție, având menirea să înlăture o gravă disfuncție în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecința fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituție și de tratatele internaționale. Așa fiind, soluția trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluționării cauzelor. Cu acel prilej, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispozițiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor și nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezența unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluție legislativă nu instituie nicio discriminare și, ca atare, nu contravine nici principiului egalității de tratament între subiectele de drept.

Considerente similare au fundamentat și soluțiile de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005 , pronunțate de Curtea Constituțională prin numeroase alte decizii, de exemplu,

Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, și

Decizia nr. 392/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 2 iunie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005) al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, de Julieta Carmen Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiași instanțe și de Gheorghe Boer și Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2006.