Decizia nr. 15/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Alexandrina Vaida și Bela Vaida în Dosarul nr. 1.868/2005 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.868/2005, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de inculpații Claudia Alexandrina Vaida și Bela Vaida în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune complexă care absoarbe în latura obiectivă mijlocul fraudulos. Prin urmare, acesta nu mai poate fi reținut ca infracțiune de sine stătătoare, deoarece se ajunge la o dublă incriminare și, drept consecință, la o dublă sancționare a unei singure acțiuni materiale.

Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu conține o dublă incriminare și sancționare a unei singure acțiuni materiale. Modalitățile prin care se poate comite infracțiunea de înșelăciune sunt acțiuni distincte care, prin conținutul lor, întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni diferite, una incriminată și sancționată de art. 215 alin. 2 din Codul penal și cealaltă de un alt text de lege, după caz, devenind astfel aplicabile prevederile privind concursul de infracțiuni.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate ce prevăd o variantă agravantă a infracțiunii de înșelăciune dau posibilitatea legiuitorului de a aplica un regim sancționator mai sever, tocmai avându-se în vedere pericolul social crescut al unor asemenea fapte. Reglementarea și aplicarea instituției concursului de infracțiuni atunci când mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune nu înseamnă dublă sancționare a aceleiași fapte, ci, dimpotrivă, aplicarea unor sancțiuni care au ca temei pluralitatea faptelor prevăzute de legea penală, săvârșite de aceeași persoană. În caz contrar, dacă nu s-ar aplica regulile concursului de infracțiuni, s-ar institui un tratament sancționator inegal și discriminatoriu între infractorul care folosește mijloace care nu constituie infracțiuni și cel care folosește mijloace frauduloase care constituie prin ele însele infracțiuni.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, cu următorul conținut: "Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și cele ale art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 496 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal.

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Alexandrina Vaida și Bela Vaida în Dosarul nr. 1.868/2005 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.