Decizia nr. 316/2002

Articolul 79

lit. a) din Legea nr. 164/2001

prevede că: "Pensiile militare stabilite în baza legislației anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi se recalculează astfel:

a) cuantumul pensiei în plata se actualizează, având ca baza de calcul solda lunară bruta în vigoare la data aplicării prezentei legi, corespunzătoare funcției maxime a ultimului grad avut în activitate, pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, emisă în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea instituțiilor prevăzute la art. 5 alin. (1)."

Aceasta reglementare nu a fost modificată în conținut, ci doar în redactare, utilizându-se formula "corespunzătoare funcției maxime a gradului militar avut la data trecerii în rezerva".

Faptul ca pensionării militari, din categoria cărora face parte și autorul excepției, nu beneficiază de pensia actualizată începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2001

a fost determinat de suspendarea aplicării prevederilor

art. 79, prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 , până la data de 31 decembrie 2001, iar apoi de completarea, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 , a art. 79 cu alin. (2), care prevede:

"(2) Sumele rezultate ca diferența între pensiile în plata și pensiile recalculate prin aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) se acordă eșalonat începând cu anul 2002, până la încheierea procesului de recalculare a pensiilor din sistemul public de pensii, după cum urmează:

a) pentru anul 2002, 10% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2002, și 10% începând cu 1 iulie 2002;

b) pentru anul 2003, 20% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2003, și 20% începând cu 1 iulie 2003;

c) pentru anul 2004, 20% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2004, și 20% începând cu 1 iulie 2004."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";

- Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii.";

- Art. 114 alin. (1) și (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 144 lit. c): "Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [...]

c) hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor."

Autorul a mai susținut ca prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

sunt contrare dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, făcând referire la dreptul la un proces echitabil prevăzut de alin. (1) al acestui articol, dispoziții care au următorul conținut: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant ca prin alin. (1) și (4) ale art. 114 din Constituție s-au reglementat doua instituții distincte ale delegării legislative. Cea prevăzută la alin. (4) nu are la baza o lege specială de abilitare a Guvernului, ci situația excepționala, în care Guvernul trebuie să acționeze urgent și din proprie inițiativă. În acest caz nu operează interdicția înscrisă în alin. (1) de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 166/2001

a fost emisă cu respectarea normelor constituționale. Delegarea legislativă a Guvernului este o prerogativa acordată de dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, prin care nu se contrazice principiul potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.

Situația excepționala care a determinat emiterea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 166/2001

a constituit-o constatarea facuta de executiv, după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, ca resursele financiare bugetare sunt insuficiente pentru plata imediata a diferențelor rezultate din recalcularea pensiilor militare și se impune eșalonarea plății acestor diferențe.

Referitor la dispozițiile

art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 , Curtea constata ca modificarea acestora prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 166/2001

nu a dus la schimbarea conținutului lor. Alin. (2) al aceluiași articol prevede eșalonarea plății diferențelor rezultate din recalcularea pensiilor militare pe o perioadă de 3 ani și o punere de acord a acestei operațiuni cu reglementările generale aplicabile în sistemul public de pensii. Aceste dispoziții nu aduc atingere dreptului la pensie prevăzut de art. 43 alin. (2) din Constituție. Statul este îndreptățit sa dispună un nou mod de calcul al drepturilor de pensie, începând de la data intrării în vigoare a noilor reglementări legale, cu condiția ca prin aceasta sa nu se aducă atingere drepturilor anterior câștigate. De asemenea, poate dispune recalcularea pensiilor anterior stabilite, în vederea majorării lor, ca o măsura de protecție socială. Data de la care operează asemenea majorări, precum și cuantumul lor sunt determinate în mod obiectiv de resursele financiare existente care pot fi alocate acestui scop.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, critica autorului excepției se îndreaptă împotriva soluției instanței de sesizare care a respins, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 , respingere ce a avut ca temei de drept tocmai prevederile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Partea a ridicat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale cu scopul de a preintampina respingerea de către instanța, fără sesizarea Curții Constituționale, a unei alte excepții de neconstituționalitate.

Respingerea, ca fiind inadmisibila, a unei excepții de neconstituționalitate, chiar de către instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat aceasta, este justificată în situațiile în care dispozițiile legale vizate nu sunt incidente în cauza sau când exista vreunul dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) și (3) ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Instituirea prin alin. (1) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, a inadmisibilitatii unei excepții de neconstituționalitate pe motivul ca dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare nu contravine nici unei dispoziții constituționale și nu este de natura sa conducă la ideea ca prin această instanță care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziții legale, Curții Constituționale. Dispozițiile alin. (1), (2) și (3) ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, sunt norme de procedura pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Aceasta procedura nu face posibila respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.

Alin. (6) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu conține nici o dispoziție contrară prevederilor constituționale. Acest text de lege stabilește doar procedura de urmat în cazul constatării existenței vreunui caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Referitor la susținerea ca prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sunt contrare dispozițiilor art. 6 - privind dreptul la un proces echitabil - din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata ca, deși autorul nu arata în ce consta aceasta încălcare, afirmatia sa este contrazisa chiar de existenta procesului în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 166/2001

pentru modificarea

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, precum și a dispozițiilor

art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001

și ale

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Ion Dobre în Dosarul nr. 7.266/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2002.

PREȘEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

OPINIE SEPARATĂ

Contrar soluției adoptate cu votul majorității membrilor Curții Constituționale, apreciem ca excepția de neconstituționalitate soluționată prin prezenta decizie este intemeiata în privinta dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, respectiv a condiției impuse de acest text de lege pentru admisibilitatea supunerii controlului de constituționalitate a posteriori numai a dispozițiilor legale care sunt "în vigoare", aceasta sintagma reprezentând o adaugare la prevederile constituționale, contrară spiritului acestora.

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor", fără alte condiționari referitoare la natura actelor normative respective.

Dezvoltarea normei constituționale în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, în sensul concretizarii condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o lege sau o ordonanța pentru a putea fi supusă controlului de constituționalitate pe calea excepției, chestiune prejudiciala, ridicată în fața instanței judecătorești, este, în cvasitotalitate, justificată și corespunde voinței constituantei.

În sistemul românesc de control de constituționalitate a legilor neadoptandu-se posibilitatea declanșării controlului pe baza sesizării de către orice persoană a Curții Constituționale, prin "actio popularis", se are în vedere declanșarea acestui tip de control doar pe cale incidentala, prin excepții ridicate în fața instanțelor judecătorești. Rezultă, asadar, ca se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Condiția ca de dispoziția legală criticata pentru neconstituționalitate sa depindă soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficienta, fără cerința ca acea dispoziție legală să fie și formal în vigoare. Scoaterea sau ieșirea formala din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat și în toate situațiile inaplicabilitatea sa.

Conform principiului general, o norma juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul iesirii sale din vigoare. Sunt unele excepții și de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultraactivarea legii penale mai favorabile sau ultraactivarea legii penale temporare. Chiar și legea civilă poate ultraactiva în unele situații potrivit principiului "tempus regit actum". Astfel, o lege posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmând sa guverneze dreptul respectiv, inclusiv soluționarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar și ulterior iesirii sale din vigoare.

Prin aplicarea rigida a condiției ca legea sau ordonanța să fie "în vigoare" la data ridicării excepției, ca și la data soluționării acesteia de Curtea Constituțională, se inlatura de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale determinante în soluționarea cauzei. În asemenea situații instanța judecătorească are doua posibilități: aplica dispozițiile legale respective, chiar dacă acestea contravin în mod flagrant prevederilor constituționale sau refuza aplicarea lor pe motiv ca sunt neconstituționale. În prima ipoteza se încalcă însăși Constituția, iar în cea de a doua instanța judecătorească se subroga în atribuțiile Curții Constituționale care, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România".