Decizia nr. 227/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Andrei Grigoraș

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Gheorghe Tole în Dosarul nr. 23.872/325/2021 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.114D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus un document prin care arată că își menține cererea de sesizare a Curții Constituționale și solicită judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, deși autorul excepției critică dispozițiile

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

în interpretarea oferită prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, decizia instanței supreme nu privește aceste dispoziții legale. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate invocate, arătând că legiuitorul poate institui mecanisme speciale pentru recuperarea creanțelor, inclusiv a despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată, fără a aduce atingere substanței dreptului de proprietate. În ceea ce privește invocarea

art. 126 din Constituție , arată că acesta nu este incident în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23.872/325/2021, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Tole într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate în temeiul

art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013

împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prin care autorul excepției a reclamat faptul că penitenciarul i-a poprit sumele de bani primite de la familie.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile

art. 1 alin. (4)

și

(5) , ale

art. 124

și ale

art. 126 alin. (2)

și

(3) din Constituție . Mai susține că poprirea sumelor primite de la familie sau aparținători se asimilează unei executări extinse fără titlu executoriu în acest sens.

7.

Judecătoria Timișoara - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța reține că dreptul de proprietate nu are caracter absolut, putând fi supus unor limitări legale atunci când acestea sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și respectă principiul proporționalității, în concordanță cu

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, instanța subliniază că statul are obligații pozitive în materia executării hotărârilor judecătorești definitive, inclusiv prin organizarea unui sistem eficient de executare silită, astfel încât procedurile legale să fie efective în practică și să nu fie afectate de întârzieri nejustificate. În ceea ce privește situația persoanelor private de libertate, arată că legiuitorul poate institui mecanisme speciale de recuperare a creanțelor, inclusiv a despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată, fără a aduce atingere substanței dreptului de proprietate.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 30 mai 2016.

12.

Dispozițiile

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

au următorul conținut: „Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei

și sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar sunt evidențiate în fișa contabilă nominală a persoanelor condamnate și pot fi folosite pentru: [...] i) îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.“

13.

Prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit următoarele:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, stabilește că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 87 din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, stabilește că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale stabilite prin hotărârile de condamnare.

14.

Autorul excepției invocă pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, însă Curtea observă că prin această decizie instanța supremă a statuat asupra interpretării și aplicării dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 275/2006 , actualul

art. 87 din Legea nr. 254/2013 , în ceea ce privește posibilitatea înființării popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, pentru executarea unor creanțe fiscale, altele decât despăgubirile civile la care au fost obligate prin hotărârile de condamnare. În consecință, Curtea constată că

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016

pronunțată de instanța supremă privește exclusiv dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 275/2006 , respectiv

art. 87 din Legea nr. 254/2013 , nefiind incidentă în privința

art. 70 din Legea nr. 254/2013 , care formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013 .

15.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și calitatea legii, ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției, precum și ale

art. 126 alin. (2)

și

(3)

privind instanțele judecătorești și competența acestora.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia invocă neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013 , însă fără a indica motivele de neconstituționalitate, rezumându-se la enumerarea unor articole din Constituție pretins încălcate ce consacră principii de rang constituțional cu caracter general, nefiind dezvoltate argumente concrete care să permită realizarea controlului de constituționalitate.

17.

Cu privire la elementele structurale ale excepției de neconstituționalitate, conform

art. 10 alin. (2)

raportat la

art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional a reținut prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

18.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiului constituțional menționat nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

19.

În aceste condiții, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate dintre dispozițiile legale criticate și acestea, nu se poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 70 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Tole în Dosarul nr. 23.872/325/2021 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026.