Decizia nr. 114/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Bucur în Dosarul nr. 2.362/1999 al Curții de apel Bacau - Secția civilă, având ca părți pe Constantin Bucur - autorul excepției, Veronica Bucur, Sonia Bucur, Rodica Bucur, Dorin Irimescu și Anca Irimescu.

La apelul nominal se prezintă Dorin Irimescu și Anca Irimescu, prin avocat, lipsind celelalte părți, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Ioan Rastei solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece aceasta nu poate avea ca obiect termenele procedurale, urmărindu-se de fapt tergiversarea soluționării cauzei la instanța de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată, inclusiv termenele, se stabilesc prin lege. Or, legea, care este Codul de procedură civilă, a stabilit termenele pentru revizuirea hotărârilor judecătorești, iar autorul excepției nu poate invoca necunoașterea legii în susținerile sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.362/1999, Curtea de apel Bacau - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Bucur într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire, formulată de autorul excepției împotriva Deciziei civile nr. 1.763/1998, pronunțată de Curtea de apel Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a susținut ca prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la calculul și modalitatea termenului de revizuire, care stabilesc durata termenului de revizuire de o luna (termen care se socotește de la pronunțare, în cazul hotărârilor pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului) sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, precum și cu cele ale art. 24 din Legea fundamentală, care instituie dreptul la apărare. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în raport cu art. 21 din Constituție, se considera ca accesul liber la justiție este îngrădit, în mod nejustificat, prin reglementarea diferita a momentului de la care curge termenul de revizuire pentru hotărârile irevocabile pronunțate de instanța de recurs, după evocarea fondului. În felul acesta se stabilește un tratament discriminatoriu prin aceea ca pentru hotărârile definitive exista o garanție procesuala în plus, datorită luării la cunoștința a conținutului hotărârii judecătorești. Faptul ca o hotărâre irevocabilă nu se comunică părților nu poate justifica instituirea unui tratament diferit în privinta căilor de atac, deoarece, după opinia autorului excepției, părțile nu sunt prezente, de regula, iar instanța încalcă regulile procedurale, deoarece nu pronunța soluția în ședința publică.

Curtea de apel Bacau - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Dispozițiile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă nu pot fi considerate neconstituționale cu motivarea ca ar încalcă dreptul la apărare și accesul liber la justiție, întrucât modul în care a fost reglementat calculul termenului de o luna, în care partea interesată poate introduce o cerere de revizuire intemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă, nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Faptul ca în textul criticat "regimul termenului este diferit nu înseamnă ca el ar deveni neconstitutional, având în vedere atât un considerent rațional, necesitatea determinării unui moment riguros exact, în delimitarea unor situații diferite, cat și un argument de text, respectiv prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". De asemenea, instanța de judecată considera ca aceste prevederi nu contravin nici art. 21 din Constituție, întrucât oricare dintre părțile interesate are posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, care însă nu pot fi exercitate în mod discretionar, și ca urmare, creând incertitudini în stabilirea raporturilor juridice. Nu poate fi susținută nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului constituțional privitor la dreptul la apărare, întrucât din motivele expuse de autorul excepției nu rezultă ca acest drept fundamental este afectat, în condițiile în care legea acorda părților toate garanțiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de apărător în cursul procesului, ceea ce exclude orice prejudiciere a intereselor apărării.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a reglementărilor cuprinse în art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât aspectele susținute de autorii excepției nu vizează o problemă de neconstituționalitate, ci una care tine atât de obligația cunoașterii legii, cat și de aplicarea ei. Totodată dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție prevăd în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face implicit prin "lege", dând astfel libertate Parlamentului de a legifera în aceste domenii.

Fața de criticile potrivit cărora prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă contravin unor drepturi fundamentale ale părților Guvernul considera ca "regimul diferit al termenului de revizuire decurgând din existenta unor situații diferite care a atras stabilirea unor momente diferite de la care acest termen începe să curgă nu afectează, ci, dimpotriva, a fost impus de necesitatea aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, inclusiv accesul liber la justiție și dreptul la apărare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, precum și susținerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepției, Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Termenul de revizuire este de o luna și se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2, de la pronunțarea ultimei hotărâri;"

Aceste dispoziții legale sunt considerate de autorul excepției ca fiind contrare dispozițiilor art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 24 din Legea fundamentală privind dreptul la apărare, deoarece, prin reglementarea termenului de revizuire de o luna, se creează un tratament discriminatoriu pentru revizuentii față de care acesta se va socoti de la pronunțare, în raport cu cei care introduc cereri de revizuire împotriva unei hotărâri definitive, pentru care termenul curge de la data comunicării hotărârii, termen care este considerat mai favorabil.

Analizând textul de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate. Aceste prevederi criticate sunt conforme cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Or, legea - și anume art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă - a stabilit termenul pentru revizuirea hotărârilor judecătorești de o luna, termen care se calculează de la comunicare, pentru hotărârile judecătorești definitive, și de la pronunțare, pentru hotărârile date de instanțele de recurs după evocarea fondului. Procedând în acest mod, legiuitorul nu a înțeles sa stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal de procedura diferit, care decurge din existenta unor faze procesuale diferite și corespunde unor dispoziții legale care reglementează aceste etape.

Astfel, potrivit art. 301 din Codul de procedură civilă, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se ataca, redactată, după caz, potrivit art. 261 alin. 1 și 2 sau alineatului ultim al aceluiași articol, dacă legea nu dispune altfel" [...] Pentru hotărârile irevocabile date în recurs, după evocarea fondului potrivit art. 266 din Codul de procedură civilă, termenul de revizuire curge de la pronunțare.

În consecința, reglementările cuprinse în art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la termenul de revizuire, stabilesc data de la care curge acesta, fiind determinat de necesitatea aplicării și respectării dreptului și a garanțiilor procesuale ale părților, fără nici o discriminare. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cat pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal cu cererea de revizuire.

Totodată prevederile criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 24 din Constituție, care consfințesc dreptul la apărare. Potrivit art. 326 din Codul de procedură civilă, text cu care art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă se coroboreaza, "Cererea de revizuire se judeca potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata". Prin urmare, procedura de judecată a cererii de revizuire asigura inclusiv dreptul de apărare al părților pe tot parcursul judecării sale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Bucur în Dosarul nr. 2.362/1999 al Curții de apel Bacau - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2000.