Decizia nr. 3/2001

Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecătoriei Brașov.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea textului criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 11.021/1999, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Sorin Barbu într-o cauza având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
art. 9 din Legea nr. 112/1995
contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "chiriașii majori care nu mai formează familie cu titularul de contract sunt prejudiciati de lege", deși de "prevederile capitolului III din
Legea nr. 112/1995 , inclusiv de art. 9, trebuie să beneficieze toți chiriașii care au drepturi locative proprii și care au capacitatea de a încheia acte juridice".
Judecătoria Brașov, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate "retine discriminarea chiriașului titular de contract de ceilalți chiriași cu drepturi locative proprii".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca " art. 9 din Legea nr. 112/1995
este un text de protecție în favoarea chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora". În ceea ce privește categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc în calitate de chiriaș se apreciază ca "dreptul locativ se dobândește nu numai de către titularul contractului, dar și de către alte persoane prevăzute în contract care urmează sa locuiască cu titularul", persoane în favoarea cărora legea prevede "și beneficiul continuării raportului de locațiune chiar și în lipsa titularului". În sprijinul acestor sustineri se invoca Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea
art. 9 din Legea nr. 112/1995 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, prevederi al căror conținut este următorul: "Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupa spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit.
În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achită un avans de minimum 30% din prețul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor esalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobânda reprezentând jumătate din dobânda de referința stabilită anual de Banca Naționala a României.
Ținerii căsătoriti, în vârsta de până la 30 de ani, precum și persoanele trecute de 60 de ani vor plati un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eșalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităților specializate care evalueaza și vand apartamente este de 1% din valoarea acestora.
Fac excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, sotie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Chiriașii care nu dispun de posibilități materiale pentru a cumpara apartamentul în care locuiesc pot sa rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."
Autorul excepției considera ca textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca prevederile
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, text potrivit căruia Curtea "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Astfel, prin Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a
art. 9 din Legea nr. 112/1995 , a statuat ca aceste dispoziții nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție. Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea a reținut ca textul de lege criticat "acorda posibilitatea tuturor chiriașilor titulari ai unor contracte de închiriere a apartamentelor în care locuiesc de a opta între a cumpara aceste apartamente, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege, sau de a rămâne în continuare chiriași".
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.
Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituțională constata ca, în condițiile legii, toți membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii și egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivă, toți chiriașii care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecătoriei Brașov.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ
Consideram ca soluția care se impunea în speta era cea de respingere a sesizării Curții Constituționale ca fiind inadmisibila, iar nu cea de respingere ca fiind neîntemeiată.
Potrivit
art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997): "[...] Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției."
De aceea nu intră în competența Curții Constituționale realizarea, precum în speta, a controlului asupra corectitudinii interpretării restrictive ori a celei extensive a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995 , asadar spre a decide fie ca numai titularul contractului de închiriere are dreptul sa cumpere apartamentul în care locuiește cu chirie (interpretarea restrictiva), fie ca au acest drept, pe lângă titularul contractului de închiriere, și celelalte persoane cărora legea le recunoaște drepturi locative proprii și egale asupra locuinței deținute cu chirie (interpretarea extensiva).
Prin decizia la care se referă prezenta opinie separată Curtea Constituțională se pronunța asupra unei probleme de control al constituționalității (dacă sunt ori nu sunt constituționale dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995 ), și anume tragandu-se concluzia caracterului constituțional al textului de lege controlat, dar numai după ce este soluționată - de această dată prin depășirea atribuțiilor Curții Constituționale - și o problemă de drept civil (determinarea sferei persoanelor care au dreptul sa dobândească proprietatea asupra locuinței deținute cu chirie, pe calea prevăzută de
art. 9 din Legea nr. 112/1995 ), și anume optandu-se pentru interpretarea extensiva (pentru care, de altfel, optează în opinia separată formulată și domnul judecător Kozsokar Gabor, dar tragandu-se, sub aspectul controlului de constituționalitate, alta concluzie decât cea a deciziei pronunțate cu majoritate de voturi). În realitate însă soluționarea problemei de drept civil enunțate intră în competența celor însărcinați să aplice dispozițiile legale menționate, ceea ce în speta - având în vedere ca s-a declansat un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești - are semnificatia ca instanța judecătorească însăși trebuia sa precedeze la interpretarea dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
(optand, prin hotărârea pe care urmează sa o pronunțe, între argumentele care sprijină interpretarea restrictiva și cele care sprijină interpretarea extensiva), iar nu sa admită cererea uneia dintre părțile procesului pentru sesizarea Curții Constituționale în cadrul procedurii prevăzute la art. 144 lit. c) din Constituție.
Fața de cele de mai sus rezultă ca, întrucât în speta sesizarea Curții Constituționale s-a făcut în privinta unui domeniu care nu intră în competența Curții, stabilită expres și limitativ prin art. 144 din Constituție, aceasta sesizare trebuia respinsă de Curtea Constituțională ca fiind inadmisibila, la fel cum în jurisprudenta sa constanta Curtea a procedat ori de câte ori a fost sesizată de instanțele judecătorești prin încălcarea dispozițiilor
art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispoziții care nu permit Curții Constituționale să se pronunțe asupra modului de interpretare a dispozițiilor legale.
Lucian Mihai
Florin Bucur Vasilescu
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem ca soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate, adoptată cu votul majorității membrilor Curții, este gresita sub doua aspecte:
1. Critica de neconstituționalitate a fost formulată împotriva întregului
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, iar soluția Curții Constituționale s-a pronunțat cu privire la acest articol, dar în realitate au fost vizate doar dispozițiile alin. 1 al art. 9, privind determinarea chiriașilor care pot opta pentru cumpărarea apartamentelor locuite.
Raportand soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate la considerentele deciziei la care se referă prezenta opinie separată, potrivit cărora "Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituțională constata ca, în condițiile legii, toți membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii și egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivă, toți chiriașii care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în acest sens", observam ca aceasta decizie constituie o soluție de interpretare a textului de lege supus controlului de constituționalitate, adoptată contrar dispozițiilor
art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Interpretarea data textului de lege examinat este una extensiva și contrară intelesului real al textului, care acorda dreptul de opțiune pentru cumpărarea apartamentului sau pentru închirierea în continuare a acestuia unei singure persoane, respectiv titularului contractului de închiriere. Curtea, pentru a ajunge la concluzia ca textul de lege examinat este constituțional, a considerat ca toți membrii familiei au drepturi egale cu cele ale titularului contractului de închiriere și în privinta opțiunii de a cumpara apartamentul, interpretare contrară intelesului real al textului.
2. Consideram ca alin. 1 al
art. 9 din Legea nr. 112/1995
are un înțeles contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și interzic orice fel de privilegii sau discriminări, motiv pentru care se impunea constatarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat prin excepția ridicată.
Formal, fiecare contract de închiriere are un titular, persoana care reprezintă familia sau care a obținut repartiția pentru apartament din cota unității sau a instituției la care era angajata. Aceasta calitate de titular al contractului de închiriere a reprezentantului familiei nu îi conferă o situație privilegiată. Toate celelalte persoane înscrise în contract în calitate de membri ai familiei și de locatari principali au drepturi locative egale. Prin urmare, în mod real, titularul contractului de închiriere și ceilalți locatari principali se afla într-o situație identică, sunt subiecti ai aceluiași raport juridic, fapt ce impune și un tratament juridic identic.
Dispozițiile alin. 1 al
art. 9 din Legea nr. 112/1995 , acordând dreptul de a opta pentru cumpărarea apartamentului numai titularului contractului de închiriere, instituie un tratament juridic inegal, discriminatoriu, privilegiindu-l pe titular în detrimentul celorlalți beneficiari ai aceluiași contract. Pentru aceste motive dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Kozsokar Gabor
──────────────