Decizia nr. 206/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, excepție ridicată de Vasile Dorin Spiridon în Dosarul nr. 5.128/105/2013 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 853D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că la dosar autorul excepției a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că, asupra textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 25 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.128/105/2013, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Excepția a fost ridicată de Vasile Dorin Spiridon, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile prin care s-a respins cererea de anulare a deciziei conținând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicul.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că există o discriminare între autoturismele rulate, înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene, care se reînmatriculează în România și cele înmatriculate deja în România, pentru care nu s-a plătit taxa, prin faptul că transferul de proprietate poate fi ocolit cu ușurință în cazul produselor naționale și, implicit, și plata taxei pe poluare. Susține, de asemenea, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu între proprietarii care dețin autoturisme ce nu vor fi supuse transferului dreptului de proprietate și, în consecință, nu vor plăti taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și proprietarii care cumpără autoturisme după intrarea în vigoare a legii, care vor plăti obligatoriu taxa. De asemenea există o discriminare ce rezultă din exceptarea de la plata taxei a autovehiculelor la care face referire

art. 3 din Legea nr. 9/2012 . La baza emiterii legii s-a aflat principiul "poluatorul plătește", principiu care nu este respectat în privința primei categorii de proprietari, astfel încât proprietatea nu este ocrotită în mod egal.

7. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată arătând, în esență, că discriminarea la care face referire recurentul nu există, deoarece toate taxele (de primă înmatriculare, pe poluare, și pentru emisiile poluante) au ca fapt juridic generator, prima înmatriculare a unui autovehicul în România, după intrarea în vigoare a actelor normative care au reglementat aceste taxe, o aplicare anterioară fiind imposibilă, ca urmare a principiului neretroactivității legii civile. Atât instituirea taxei pe poluare, cât și stabilirea momentului de la care intervine obligația de plată cu privire la aceasta constituie opțiuni obiective ale legiuitorului. Obligația pozitivă a statului de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile criticate, astfel încât acestea nu aduc atingere textelor constituționale invocate.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la considerentele

Deciziei nr. 40 din 21 ianuarie 2014 .

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

sunt constituționale. Astfel, obligația de plată se stabilește în mod egal pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei juridice, iar criteriile în baza cărora se calculează taxa nu sunt arbitrare, pentru a crea o discriminare. Nu sunt încălcate nici celelalte dispoziții din legea fundamentală, mai mult dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale

criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, care au următorul cuprins:

- Art. 3: "(1) Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:

a) autovehiculelor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României;

b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în

Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri;

d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.

(2) Excepția prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplică numai pentru un singur autovehicul achiziționat în decurs de 5 ani și atunci când autovehiculul este în proprietatea persoanei cu handicap.

(3) Modificările speciale aduse autovehiculelor se înscriu de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului.

(4) Lista modificărilor speciale aduse autovehiculelor este cea prevăzută în RNTR 7.

(5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcționa în regim automat, deținute de către persoanele cu handicap, conform alin. (1) lit. b), intră în categoria celor exceptate de la plata taxei, cu condiția respectării prevederilor alin. (3).

(6) În categoria autovehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. d) se încadrează numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanță, medicină, descarcerare sau stingere a incendiilor care sunt înscrise în evidența stațiilor de ambulanță, a serviciilor mobile de urgență și de reanimare, precum și a inspectoratelor pentru situații de urgență. În aceeași categorie intră și autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanță, medicină sau pentru stingerea incendiilor, deținute de operatorii economici.";

- Art. 4: "(1) Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform

Legii nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării."

14. Curtea observă că

Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată expres prin prevederile

art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013

privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe, ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare." Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 35 alin (3) referitor la îndatorirea persoanelor fizice și juridice de a proteja și ameliora mediul înconjurător, art. 44 alin. (1) teza întâi referitor la garantarea dreptului de proprietate și art. 56 alin. (1) potrivit căruia cetățenii au obligația de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată prin

Legea nr. 9/2012 , constituia venit la bugetul Fondului pentru mediu, care se gestiona de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului [ art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 ]. Această taxă a fost instituită de stat în realizarea obligației sale înscrise în art. 35 alin. (2) din Constituție potrivit căruia "Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept", respectiv dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic (a se vedea

Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014).

17. Distinct de cele reținute prin

Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014 , ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de față, în ceea ce privește încălcarea principiului egalității în fața legii, din perspectiva criticii potrivit căreia se instituie un tratament discriminatoriu între proprietarii care dețin autoturisme ce nu vor fi supuse transferului dreptului de proprietate și, în consecință, nu vor plăti taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și proprietarii care cumpără autoturisme după intrarea în vigoare a legii, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, cei care au transcris dreptul de proprietate anterior intrării în vigoare a textelor de lege criticate nu se află în aceeași situație cu aceia care au înscris/transcris dreptul de proprietate ulterior intrării acestora în vigoare. Fiecare dintre proprietari are o situație diferită, în funcție de cadrul legal în vigoare atunci când a avut loc înscrierea/transcrierea dreptului de proprietate. În legătură cu aspectul menționat mai sus, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii, în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

18. Totodată, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

19. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate prevăd scutirea de la plata taxei pentru proprietarii de autovehicule la care face referire

art. 3 din Legea nr. 9/2012 , autovehicule care au o destinație specială. Or, proprietarii care înscriu sau transcriu dreptul de proprietate în condițiile

art. 4 din Legea nr. 9/2012

și cei care beneficiază de excepțiile prevăzute de art. 3 din lege nu sunt în aceeași situație juridică. Diferența este justificată din perspectiva scopului exceptării de la plata taxei, respectiv o categorie de autovehiculele dintre cele enumerate la

art. 3 din Legea nr. 9/2012

servind interesului public, și o altă categorie aflându-se în proprietatea unor persoane pentru care scutirea este justificată în mod obiectiv și rezonabil, raportat la situația particulară a acestora.

20. Totodată, Curtea reține că obligația de plată a taxei are ca temei constituțional art. 35 alin. (3) și art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător" și "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", astfel încât critica autorului excepției cu privire la atingerea adusă acestor texte din Legea fundamentală nu poate fi reținută.

21. De asemenea, Curtea reține că este lipsită de temei critica de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 9/2012 , formulată în raport cu art. 44 din Constituție, având în vedere că, potrivit alineatelor (1) și (7) ale normei constituționale invocate, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege și că dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 118 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 20).

22. În final, Curtea observă că, potrivit

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013

privind timbrul de mediu pentru autovehicule, astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 40/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, "Contribuabilii care au achitat taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresată organului fiscal competent [...]", în termenele și potrivit procedurii reglementate de acest articol.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Dorin Spiridon în Dosarul nr. 5.128/105/2013 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 aprilie 2016.