Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1489/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe

prezumat în vigoare

Data actului: 15 noiembrie 2011
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 52 din 23 ianuarie 2012
Citează: 10 acte
Structură: 2 articole · 13.162 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 18 coroborate cu

art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Fundația Pro Women din Iași în Dosarul nr. 52/45/2010 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.510D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 499 din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 52/45/2010, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 18 coroborate cu

art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe.

Excepția a fost ridicată de Fundația Pro Women din Iași într-o cauză având ca obiect o cerere de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale invocate întrucât limitează posibilitatea părții împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca, în cadrul căii extraordinare de atac, să aducă în discuție aspecte de nelegalitate pe care se întemeiază decizia pronunțată. De asemenea, dispozițiile criticate stabilesc un regim juridic preferențial chiriașului care dobândește un drept de preemțiune la cumpărarea locuinței, fără ca acesta să mai fie beneficiarul unui contract de închiriere valabil încheiat.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată. Dispozițiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a respectării art. 21 din Constituție, asigurând soluționarea litigiului cu respectarea principiilor care guvernează procesul civil, iar prevederile art. 18 și

art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

constituie norme de drept material prin care s-a reglementat dreptul de preemțiune al chiriașului la cumpărarea locuinței supuse regimului juridic stabilit prin

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 18 coroborate cu

art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificările și completările ulterioare. Textele criticate au următorul conținut:

- Art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;";

Articolul 18

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 : "(1) În cazul în care contractul de închiriere nu se reînnoiește pentru motivul prevăzut la art. 14 alin. (2) lit. b), chiriașul are drept de preemțiune la cumpărarea locuinței.

(2) Notificarea prealabilă a refuzului de a reînnoi contractul de închiriere, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, ține loc de ofertă de vânzare și trebuie să cuprindă prețul vânzării, sub sancțiunea nulității absolute. Oferta de vânzare este irevocabilă până la expirarea perioadei de închiriere.

(3) Dacă chiriașul notifică proprietarului intenția de a cumpăra locuința, sub condiția obținerii unui împrumut pentru plata prețului, contractul de închiriere se prelungește cu un an. La expirarea acestui termen, dacă vânzarea nu s-a perfectat, chiriașul pierde dreptul de preemțiune la cumpărarea locuinței.";

Articolul 14

alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 : "(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: [...] ...

b) locuința urmează să fie vândută în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 21 - Accesul liber la justiție.

Ulterior sesizării Curții, prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) și ale

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

au fost abrogate prin

art. 230 lit. v) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, exemplu fiind

Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011. Cu acel prilej Curtea a reținut că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

De asemenea, Curtea a constatat că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalității în drepturi, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) lit. b) și ale

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Curtea constată că efectele juridice ale normelor supuse controlului de constituționalitate continuă să se producă și în prezent, în virtutea principiului "tempus regit actum", astfel că urmează a se pronunța asupra constituționalității lor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prilej cu care s-a statuat că acestea nu contravin normelor constituționale de referință. Astfel, prin

Decizia nr. 130 din 20 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, sau prin

Decizia nr. 240 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, Curtea a statuat că prevederile legale criticate reglementează dreptul de preemțiune al chiriașului la cumpărarea locuinței, în cazul în care proprietarul își manifestă voința de a o vinde înainte de expirarea termenului închirierii.

În scopul asigurării unei continuității a raporturilor locative și a protecției chiriașului, legiuitorul a instituit anumite condiții și termene pentru exercitarea dreptului de preemțiune, și anume irevocabilitatea ofertei de vânzare până la expirarea contractului de închiriere, cu posibilitatea prelungirii acestuia și, implicit, a ofertei de vânzare cu un an, și dreptul chiriașului de a se subroga cumpărătorului în cazul în care locuința este vândută înainte de expirarea contractului de închiriere, la un preț egal sau inferior celui oferit de chiriaș.

De altfel, protecția temporară a chiriașilor, inclusiv în condițiile retrocedării imobilelor către foștii proprietari, fiind scopul declarat al ordonanței, se realizează prin diverse modalități juridice, cum sunt: prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3 ani, după caz, asigurarea stabilității, în viitor, a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unei evacuări abuzive, precum și a unui drept de preempțiune în cazul în care proprietarul intenționează să vândă locuința.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 18 coroborate cu

art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu
_______

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.