Decizia nr. 372/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Cristian Teodor Paun și de Societatea Comercială "Mod Prof Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.475/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât textul criticat nu aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 și 41. În acest sens, este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.475/2003, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, excepție ridicată de Cristian Teodor Paun și Societatea Comercială "Mod Prof Trading" S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca textul criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și pe cele ale art. 41 alin. (1) și (7) privind protecția proprietății private. În dezvoltarea motivelor excepției, autorul acesteia considera ca măsura confiscării prevăzută de textul criticat aduce grave atingeri proprietății dobândite în mod licit, inlaturand "în mod violent prezumția potrivit căreia sumele de bani folosite la achiziționarea mărfurilor ar avea un caracter licit, [...] statul prin acest mod imbogatindu-se fără just temei".

În același timp, autorul excepției semnaleaza o necorelare a dispozițiilor criticate cu cele ale art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea contabilității nr. 81/1992, ceea ce creează și posibilitatea aplicării unor regimuri sanctionatorii diferite, după cum sunt interpretate actele normative de către prepușii statului, și deci la inegalitatea de tratament juridic pentru participanții la relațiile sociale.

Judecătoria Sectorului 5 București considera ca excepția nu este intemeiata, textul criticat nefiind contrar dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată. În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Guvernul arata ca acest text constituțional "impune un tratament egal în fața legii și a autorităților publice numai în privinta cetățenilor aflați în situații identice, iar nu și în privinta persoanelor juridice - agenți economici". În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, Guvernul susține ca săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de textul criticat "constituie eo ipso o cauza de inlaturare a prezumției generale de dobândire licita a averii, instituită prin dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție". Pe de altă parte, se arata în punctul de vedere prezentat, "art. 41 alin. (8) din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. În acest cadru, în mod evident, se includ și sumele de bani rezultate din vânzarea unor astfel de bunuri, astfel cum prevede

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 ".

Avocatul Poporului considera ca textul criticat este constituțional, întrucât "prin instituirea unor reguli speciale cu privire la comercializarea produselor pentru care se datorează accize, aplicabile tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în acest domeniu, nu se aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor. Astfel, pentru anumite domenii de activitate cum este domeniul produselor supuse accizelor, statul trebuie să instituie un control mai sever și sa impună tuturor subiectelor de drept care își desfășoară activitatea în acel domeniu să respecte reguli speciale, egalitatea trebuind sa existe între subiectele de drept care se supun aceluiași regim juridic".

Referitor la susținerea ca ar fi incalcate dispozițiile art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, Avocatul Poporului arata ca aceasta nu este intemeiata, întrucât "garantarea dreptului de proprietate implica respectarea de către comerciant a obligațiilor ce îi revin în aceasta calitate". În cauza, "măsura confiscării veniturilor este urmarea faptului ca acestea sunt obținute din vânzarea produselor care au folosit la săvârșirea unei contravenții, prevăzute de

art. 56 alin. (1) lit. m) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 , respectiv neutilizarea documentelor fiscale speciale. Acest fapt constituie o cauza de inlaturare a prezumției generale de dobândire licita a averii, instituită de art. 41 alin. (7) din Constituție".

Totodată în punctul de vedere al Avocatului Poporului se precizează că nu trebuie confundata confiscarea averii, licit sau ilicit dobandita, "cu confiscarea specială, care nu poarta asupra unei averi și care, conform art. 41 alin. (8) din Constituție, se impune, în condițiile legii, asupra bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții". Or, prevederile criticate "constituie o aplicare legală a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, întrucât se referă la venituri obținute din vânzarea produselor folosite în săvârșirea unei contravenții".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2001

privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 523 din 17 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002.

Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins:

- Art. 56: "(2) Prin derogare de la prevederile

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităților de produse astfel comercializate și confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor, cea de la lit. m)."

Potrivit art. 56 alin. (1) lit. m) din ordonanța de urgență, "neutilizarea documentelor fiscale speciale" constituie contravenție.

Critica de neconstituționalitate se bazează, în esenta, pe susținerea ca textul criticat al ordonanței de urgenta infrange dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și pe cele ale art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, instituind un regim diferit, inegal, de sancționare a contravențiilor în cazul accizelor, care inlatura prezumția dobândirii licite a averii, prevăzută în Constituție.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

- Art. 41 alin. (1) și (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege [...].

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Susținerea privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi este nefondata, întrucât textul criticat este aplicabil tuturor subiectelor de drept care intra sub incidența actului normativ privind regimul accizelor și care încalcă dispoziția la care textul face trimitere, săvârșind astfel o contravenție.

De asemenea, Curtea retine ca este la latitudinea legiuitorului să aplice un regim juridic mai sever în cazul circulației bunurilor supuse accizelor. În acest sens, măsura confiscării speciale, aplicabilă potrivit textului criticat, este conformă cu dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Totodată Curtea nu poate retine nici critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, în condițiile încălcării unor dispoziții exprese ale legii, sancționate contraventional, pentru care actul normativ prevede și măsura confiscării speciale, în deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție.

În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției, a dispozițiilor art. 41 alin. (7) din Constituție care interzic confiscarea averii dobândite în mod licit, instituind și prezumția caracterului licit al dobândirii, Curtea retine ca textul respectiv nu este incident în cauza, întrucât prin însăși săvârșirea contravenției autorul acesteia se situeaza în afară sferei licitului, cu consecința fireasca, prevăzută de art. 41 alin. (8) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.

De altfel, textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Prin Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, și Decizia nr. 195 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 , prin raportare la dispozițiile art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție.

În cele doua decizii Curtea a stabilit ca "prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoțire a mărfii - se încalcă o norma legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârșind o contravenție, ceea ce constituie, eo ipso, o cauza de inlaturare a prezumției generale de dobândire licita a averii instituită de art. 41 alin. (7) din Constituție". De asemenea, Curtea a mai reținut ca "alin. (8) al aceluiași text constituțional prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii", iar, pe de altă parte, ca "și banii rezultați din valorificarea produselor folosite la comiterea contravenției sunt bunuri rezultate din contravenție".

În prezenta cauza nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții.

În legătură cu susținerea autorului excepției, în sensul că ar exista anumite necorelari între actul normativ criticat și Legea contabilității, Curtea retine ca acestea, chiar dacă ar fi reale, nu ar constitui un temei de neconstituționalitate și nu pot fi cenzurate de instanța de control al constituționalității legilor, coordonarea legislației fiind de resortul exclusiv al autorității legiuitoare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Cristian Teodor Paun și Societatea Comercială "Mod Prof. Trading" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.475/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2003.