Decizia nr. 364/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 3.353/2003 al acestei instanțe.

La apelul nominal lipsește partea Andrei Ionuț Marius, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că asupra textului criticat Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 88/2003 și nr. 341/2003, constatând că

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

este în conformitate cu dispozițiile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.353/2003, Judecătoria Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în cadrul unui proces penal având ca obiect o contestație la executare.

Judecătoria Pitești, autor al excepției, consideră că textul de lege criticat, exceptând de la grațiere pedepsele aplicate pentru furtul de folosință a unui autovehicul și pentru anumite infracțiuni de furt calificat, în raport cu perioadele de timp în care au fost săvârșite faptele, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, creează o inegalitate între potențialii beneficiari ai actului de grațiere, deși

Legea nr. 543/2002 , act de grațiere colectivă, ar trebui să fie imparțială și să aibă la bază niște criterii obiective, iar nu un criteriu temporal, arbitrar ales de legiuitor. "Stabilirea unor excepții de la grațiere în funcție de obiectul material al unei aceleiași infracțiuni și nu în funcție doar de textul care incriminează acea infracțiune sau de cuantumul pedepsei aplicate" încalcă principiile generale ale grațierii colective, prevăzute de

Legea nr. 543/2002 , și, în consecință, este contrară principiului universalității consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituție. Instanța consideră că

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

îngrădește și exercițiul dreptului la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece modul de exceptare de la grațiere a unor pedepse face deosebit de greoaie aplicarea legii, ceea ce determină întârzieri mari, introducerea de contestații la executare, până la a căror soluționare unii condamnați rămân în detenție mult timp după ce de fapt trebuia să fi fost eliberați. Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în opinia instanței, și față de prevederile art. 20 din Constituție, referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale, fără a indica reglementările cu care ar fi în neconcordanță.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate a

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât aceste dispoziții legale nu instituie nici o discriminare în sensul criteriilor prevăzute de art. 4 din Constituție. Excepția ridicată este neîntemeiată și pentru că "stabilirea unor excepții de la beneficiul grațierii în funcție de infracțiunile pentru care au fost condamnați, infracțiuni în diferite redactări, ca urmare a modificărilor survenite, nu încalcă principiul universalității drepturilor și obligațiilor, recunoscute de art. 15 alin. (1) din Constituție, textul criticat neacordând drepturi și neinstituind obligații ce exced cadrului legal". De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Constituție, deoarece exercițiul dreptului la apărare nu este îngrădit. Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, în acest sens, și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv soluția adoptată prin

Decizia nr. 88/2003 .

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepția ridicată este nefondată. Arată, în acest sens, că "stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază sau a altor sancțiuni care se înlătură, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului. Ca atare, din rațiuni de politică penală, statul poate să considere că nu trebuie iertați de pedeapsă anumiți infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunțate, dacă sunt vinovați de săvârșirea unor categorii de infracțiuni". Condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conținutul infracțiunii respective, se află, evident, în situații diferite, ceea ce justifică tratamentul juridic diferențiat, după cum a statuat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 88/2003 . Critica de neconstituționalitate este nefondată și în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, în corelație cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispozițiile legale examinate "nu opresc părțile interesate de a se apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil". Invocarea încălcării prevederilor art. 15 și 20 din Constituție nu este relevantă pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următoarea redactare:

"(2) Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul penal: [...]

12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în

art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate, conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține că a mai fost sesizată cu excepții de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepții pe care le-a respins, ca fiind neîntemeiate, prin

Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, și, respectiv,

Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003.

Prin acele decizii Curtea a statuat că

Legea nr. 543/2002

reprezintă un act de clemență, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituționale și conform politicii penale a statului. Stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului. Curtea a mai constatat că, potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 3.353/2003 al acestei instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2003.