Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 278/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 , ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum și ale art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților

prezumat în vigoare

Data actului: 26 mai 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 803 din 5 septembrie 2005
Citat de: 1 act
Citează: 23 de acte
Structură: 6 articole · 45.095 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 4

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…
Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Legea nr. 511/2004 22 noiembrie 2004 (prevederi anume) bugetului de stat pe anul 2005
Legea nr. 512/2004 22 noiembrie 2004 (prevederi anume) bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005

Interpretează 1

Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 Codul muncii

Are ca temei 1

Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu și alții în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 205D/2005.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220 D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005, nr. 224D/2005 și nr. 238D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Aurica Taloș, Nicolae Claudiu Chis și alții în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoița Năsăudean și alții în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiași instanțe, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu și alții în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiași instanțe, de Valeria Sabou, Cornelia Jula și alții în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiași instanțe, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc și alții în Dosarul nr. 100/2005 al aceleiași instanțe, de Rodica Lobonț, Angela Maxim și alții în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiași instanțe, respectiv de Ana Nicoleta Goșman țigău , Nicoleta Boțoman și alții în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Brașov - Secția civilă. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 207D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 , ale

art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , ale art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 , ale art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 și ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004", excepție ridicată de Iosif Ioan Mureșan, Dacia Rubl și alții în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 218D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Mircea Marincaș, Chivu Papița și alții în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă. În sfârșit, Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 240D/2005, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepție ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Moroșan și alții în Dosarul nr. 1.970/C/2004 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții faptul că, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 și nr. 224D/2005, Ministerul Justiției, în calitate de parte în aceste cauze, a trimis prin Serviciul de Registratură al Curții Constituționale note scrise cu un conținut identic, prin care apreciază, pe de o parte, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată și, pe de altă parte, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

este inadmisibilă.

De asemenea, magistratul-asistent învederează Curții faptul că în dosarele nr. 219D/2005 și nr. 220D/2005 autorii excepției au depus câte o notă prin care solicită renunțarea la judecarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că, în temeiul

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile procedurii specifice activității Curții Constituționale.

Curtea Constituțională respinge cererea astfel cum a fost formulată.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 240D/2005, nr. 238D/2005, nr. 224D/2005, nr. 223D/2005, nr. 222D/2005, nr. 221D/2005, nr. 220D/2005, nr. 219D/2005, nr. 218D/2005 și nr. 207D/2005 la Dosarul nr. 205D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând în acest sens că asupra dispozițiilor de lege criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în alte cauze, de exemplu prin deciziile nr. 26 din 20 ianuarie 2005, nr. 69 din 3 februarie 2005 sau nr. 96 din 15 februarie 2005, iar în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 februarie și 19 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 5/M/2005 și nr. 4.227/2004, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . De asemenea, Curtea Constituțională a fost sesizată cu aceeași excepție de neconstituționalitate prin încheierile civile nr. 166, nr. 167 și nr. 169 din 21 februarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 66/2005, nr. 67/2005 și nr. 100/2005, precum și prin încheierile din 7 februarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 68/2005, nr. 99/2005 și nr. 101/2005 ale Tribunalului Sălaj - Secția civilă. Excepția a fost ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu și alții, de Ana Nicoleta Goșman Țigău, Nicoleta Boțoman și alții, de Aurica Taloș, Nicolae Claudiu Chis și alții, de Simona Boldan, Petronela Zoița Năsăudean și alții, de Silviu Sălajan, Mirela Lazoc și alții, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu și alții, de Valeria Sabou, Cornelia Jula și alții, respectiv de Rodica Lobonț, Maxim Angela și alții în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu. De asemenea, prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 47/2005, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții menționate mai sus, precum și a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Marincaș, Chivu Papița și alții într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.

De asemenea, prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.275/2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 , ale

art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , ale art. 7 alin. (3) din

În sfârșit, prin Încheierea din 11 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.970/C/2004, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 . Excepția a fost ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Moroșan și alții într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.

În motivarea excepției, având un conținut asemănător, autorii acesteia arată că prin textele de lege criticate au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție. În esență, se arată că suspendarea în mod succesiv a exercițiului dreptului la prima de concediu, mai întâi prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , apoi prin legile bugetare pentru anii 2002, 2003 și 2004, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept. Dreptul la prima de concediu se regăsește, în opinia autorilor excepției, în sintagma "concediu de odihnă plătit" cuprinsă în art. 41 alin. (2) din Constituție, astfel că restrângerea nejustificată a acestui drept constituțional încalcă art. 53 din Legea fundamentală, ale cărui condiții strict și limitativ prevăzute pentru restrângerea exercițiului unui drept prin lege nu sunt respectate.

În plus, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 și nr. 224D/2005, autorii excepției susțin și încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece măsura dispusă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

nu a fost justificată de o situație excepțională, așa cum impune norma constituțională invocată.

De asemenea, în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005 și nr. 223D/2005 autorii excepției invocă și contrarietatea textelor de lege criticate față de prevederile art. 16 din Constituție, susținându-se în acest sens că "salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creează "o inechitate față de personalul contractual al societăților comerciale care, în baza negocierii, beneficiază de asemenea prime de vacanță, precum și de primele reglementate de Codul fiscal".

În sfârșit, în Dosarul nr. 205D/2005 autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la caracterul de stat de drept, democratic și social al României, precum și la garantarea, ca valori supreme în stat, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

În ceea ce privește argumentarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ridicată în dosarele nr. 207D/2005 și nr. 218D/2005, autorii acesteia arată că dispozițiile de lege criticate au abrogat toate reglementările referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din

Legea nr. 50/1996 , fără ca noua lege de salarizare să prevadă un drept similar. Or, art. 18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, respectiv abrogării, prevedea în mod imperativ că "Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu."

Tribunalul Brașov - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 205D/2005 și nr. 238D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, se arată că "prima de vacanță prevăzută de

art. 41^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

se încadrează în sintagma «alte condiții specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituție, având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a magistraților și a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească și este prevăzută prin lege specială." În consecință, suspendarea primei de vacanță, "chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară", nu este justificată prin prisma prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute limitativ de norma constituțională invocată, nu este necesară într-o societate democratică și are ca efect atingerea dreptului în însăși substanța sa. Se mai menționează că actele normative ce conțin dispozițiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri "de natură a conduce la discriminarea autorității judecătorești față de celelalte puteri ale statului".

Tribunalul Sălaj - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 218D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 și nr. 224D/2005, consideră că excepția de neconstituționalitate este fondată. Se precizează în acest sens că, potrivit art. 41 din Constituție, "drepturile salariale constituie un mijloc de protecție socială a muncii și se acordă în funcție de complexitatea și importanța socială a muncii", iar "prima de vacanță are drept scop refacerea psihică a magistratului, având în vedere condițiile speciale în care își desfășoară activitatea". Or, acest "drept fundamental", care se corelează cu dispozițiile art. 18 din Codul muncii, nu poate fi suspendat sau restrâns decât în condițiile exprese prevăzute de art. 53 din Constituție.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 207D/2005, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, deoarece dreptul la prima pentru concediul de odihnă este un drept suplimentar, care nu face parte din categoria drepturilor fundamentale prevăzute de art. 41 din Constituție. Se mai precizează că dreptul la concediul de odihnă plătit este asigurat și în prezent prin acordarea, conform legislației în vigoare, a indemnizației de concediu de odihnă, astfel că, ținând cont și de aceste considerente, textele de lege criticate sunt constituționale.

Tribunalul Galați - Secția civilă, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 240D/2005, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textele de lege criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a transmis punctele sale de vedere, având un conținut asemănător, prin care consideră următoarele: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariaților garantat de art. 41 alin. (2) din Constituție, referitor la măsurile de protecție socială a muncii; din "interpretarea coroborată a dispozițiilor Codului muncii și ale

Legii nr. 188/1999 " rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăși efectuarea concediului prin suspendarea obligației salariatului de a presta munca, iar cealaltă de natură patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; or, "a admite posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. În consecință, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă în fapt o suspendare a unui drept constituțional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție", iar această suspendare "echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 53 din Constituție, care să permită o astfel de restrângere". Mai mult, se susține că "restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care în fapt anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului constituțional în discuție, aduce atingere însăși existenței dreptului", încălcând flagrant și sub acest aspect dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale

art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 , ale

art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , ale art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 , consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 138 alin. (2) din Constituție care consacră principiul anualității bugetului de stat, dispozițiile criticate nu mai sunt în vigoare.

În ceea ce privește normele bugetare în vigoare, care au prelungit termenul de suspendare a aplicării dispozițiilor legale ce reglementează dreptul la prima de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, respectiv art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004, se arată că acestea sunt neconstituționale, pentru aceleași considerente ce susțin neconstituționalitatea textului

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 .

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , se apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul criticat este "o prevedere finală, prin care se abrogă dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 ". În plus, se menționează că "autorii excepției nu prezintă motivele prin care susțin neconstituționalitatea textului în cauză."

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

față de prevederile art. 53 din Constituție, se arată că "aceasta nu poate fi reținută, întrucât textele legale atacate nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale." De asemenea, textele de lege menționate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece suspendarea dreptului la primă ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, respectiv abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate asimilat, se circumscriu noțiunii de măsuri de protecție socială "stabilite prin lege", așa cum prevede chiar norma constituțională invocată de autorii excepției.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a textelor din legile bugetului de stat și din legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 și 2004, se arată că, potrivit principiului anualității bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În consecință, sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale în vigoare.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, față de prevederile art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, așa cum aceasta a fost prezentată de autorii excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 207D/2005, se apreciază că dispozițiile constituționale invocate nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate referitoare la celelalte dispoziții din legile bugetare și ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 și 2004 este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este legal sesizată și competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , ale art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 , ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 (și nu ale art. 7 din Legea nr. 511/2004, așa cum în mod eronat indică autorii excepției de neconstituționalitate), ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Aceste dispoziții au următorul cuprins:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 32

din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

- Art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Articolul 9

alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.";

- Art. 7 alin. (3) din

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.";

- Art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.";

- Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.";

Articolul 50

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate autorii invocă încălcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum și a art. 115 alin. (4) din Constituție. Aceste prevederi au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

Examinând dispozițiile de lege criticate, raportate la normele constituționale invocate, Curtea Constituțională constată că excepția urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Curtea reține că, în esență, se consideră neconstituțională suspendarea acordării unor drepturi bănești prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , prelungirea succesivă a acestei suspendări prin legile criticate, referitoare la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale de stat aferente anilor 2002, 2003, 2004 și 2005, precum și abrogarea dispozițiilor legale a căror aplicare fusese suspendată față de magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, întrucât aceasta constituie o măsură care încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție. De asemenea, se consideră că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2001

s-a făcut cu nerespectarea prevederilor textului constituțional al art. 115 alin. (4).

Curtea Constituțională constată că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, iar, de exemplu, prin

Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005,

Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, sau prin

Decizia nr. 148 din 17 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 mai 2005, Curtea a respins excepții de neconstituționalitate cu obiect similar și cu o motivare identică.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , Curtea a constatat prin deciziile menționate că acestea și-au produs efecte numai până la data de 1 ianuarie 2002, așa cum prevedea textul acestei ordonanțe de urgență, iar legile bugetare și cele ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 și 2004 au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004. Așadar, la data ridicării excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție și cu cele ale

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 și ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Curtea constată că acestea sunt în vigoare și dispun suspendarea dreptului la prima pentru concediul de odihnă doar în ceea ce privește personalul auxiliar din organele autorității judecătorești, în condițiile în care dreptul la prima de concediu a magistraților, prevăzut de

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești, a fost abrogat prin

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002. Așadar, critica de neconstituționalitate urmează a se referi doar la aceste texte legale în vigoare și prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție. Prin deciziile anterior menționate, Curtea a examinat însă constituționalitatea textelor de lege amintite față de normele fundamentale invocate și în prezenta cauză, astfel că, neintervenind elemente noi de natură să modifice schimbarea jurisprudenței în materie, se impune menținerea acesteia. În plus, în cauza de față a fost invocată și contrarietatea textelor de lege criticate față de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție. Curtea constată că această critică nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile legale atacate nu afectează principiul statului de drept, democratic și social, și nici pe cel al garantării valorilor supreme în stat, enunțate în norma constituțională invocată, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și sub acest aspect.

În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , Curtea a reținut, prin aceleași decizii mai sus amintite, că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înțeles ca prin prevederile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

să abroge toate dispozițiile

Legii nr. 50/1996

referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

și-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane". În ceea ce privește invocarea pentru susținerea excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții legale din Codul muncii, Curtea precizează că examinarea constituționalității dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță se face în raport cu norme și principii ale Legii fundamentale sau ale unor convenții și tratate la care România este parte, și nu față de dispoziții legale din acte normative cu forță juridică inferioară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum și cele ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , excepție ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu și alți în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, de Mircea Marincaș, Chivu Papița și alții în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, de Aurica Taloș, Nicolae Claudiu Chis, Dumitru Drăgan și Georgeta Frăsineanu în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoița Năsăudean și alții în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiași instanțe, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu și alții în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiași instanțe, de Valeria Sabou, Cornelia Jula și alții în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiași instanțe, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc și alții în Dosarul nr. 100/2005 al instanței mai sus menționate, de Rodica Lobonț, Angela Maxim și alții în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiași instanțe, respectiv de Ana Nicoleta Goșman Țigău, Nicoleta Boțoman și alții în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Brașov - Secția civilă; excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 32 din Legea nr. 744/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , ale

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 632/2002 , ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , precum și ale

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 519/2003 , excepție ridicată de Iosif Ioan Mureșan, Dacia Rubl și alții în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 și ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Iosif Ioan Mureșan, Dacia Rubl și alții în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Mircea Marincaș, Chivu Papița și alții în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niță

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.