Decizia nr. 547/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 309/CM/2005 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 309/CM/2005, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și art. 108^5 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, despotice, inchiziționale și milițienești", încălcând astfel o serie de principii constituționale și drepturi consacrate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În acest sens arată că soluționarea cererii de recuzare în camera de consiliu și fără prezența părților contravine dreptului la apărare, dreptului la un proces public, dreptului la un proces echitabil și "dreptului privind interzicerea discriminării", întrucât justițiabilul nu poate fi prezent la judecată și nu se poate apăra în fața instanței, în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat, în toate fazele activității instanței de judecată. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate încalcă și principiile statului de drept, al universalității, al publicității, precum și dreptul la un proces echitabil, dreptul la informare și dreptul la apărare, prin faptul că încheierea prin care instanța decide asupra recuzării "nu se pronunță", ci "doar se citește" în ședință publică.

Totodată, apreciază că prevederea potrivit căreia încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul este neconstituțională și contravine dreptului la apărare, accesului liber la justiție, dreptului la un recurs efectiv și la un proces echitabil, precum și principiului universalității, al statului de drept și egalității, deoarece, în cazul recuzării judecătorilor instanței de recurs, această încheiere nu mai poate fi atacată. De asemenea, consideră că posibilitatea de a formula numai reexaminare împotriva încheierii prin care a fost stabilită amenda judiciară sau despăgubirea, la aceeași instanță care a pronunțat încheierea, încalcă dreptul la două grade de jurisdicție, dreptul la un proces public, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, precum și "dreptul la controlul judiciar ierarhic". Aceasta deoarece instanța va soluționa întotdeauna în mod arbitrar cererea de reexaminare, astfel încât soluția va fi întotdeauna de respingere a acestei cereri.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că textele de lege criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni și nu aduc atingere prevederilor constituționale și nici reglementărilor internaționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a statuat că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a art. 31, 32, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, față de prevederile art. 21 și 24 din Constituție, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii de recuzare, fiind respectat astfel dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește contrarietatea dispozițiilor criticate cu prevederile art. 4 și 16 din Constituție, se arată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Referitor la înfrângerea prevederilor art. 1, 11, 15, 31 și 51 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că aceste texte de referință nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31, 32, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 31: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

---------

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.";

- Art. 32: "Încheierea asupra recuzării se citește în ședința publică.

Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.

Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.";

- Art. 34: "Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Când instanța superioară de fond [adică instanța de apel] constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță.";

- Art. 108^1 alin.1 pct. 1 lit. b): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: [...]

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;".

- Art. 108^4: "Amenda și despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.";

- Art. 108^5: "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 51, 53, 124 și 126 din Constituție.

De asemenea, în susținerea excepției sunt invocate și dispozițiile art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 31, 34, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 31 și 34 din Codul de procedură civilă, prin decizii precum

Decizia nr. 196 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003,

Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, și

Decizia nr. 120 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 aprilie 2005, Curtea a statuat că textele legale criticate nu încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare. Aceasta deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța de control judiciar urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a reținut că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac.

În ceea ce privește invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 alin. (1) și (2), precum și ale art. 53 din Constituție, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența exclusivă a sa.

De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului excepției, potrivit căreia modul de soluționare a cererii de recuzare determină o restrângere nejustificată a accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, aducându-se astfel atingere art. 13, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, așa cum Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa mai sus menționată, dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, care consacră accesul liber la justiție, și nici ale art. 24, care garantează dreptul la apărare.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale

art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, Curtea a constatat că nu există incompatibilități între dispozițiile legale criticate, pe de o parte, și prevederile constituționale și cele ale documentelor internaționale invocate de autorul excepției, pe de altă parte.

În acest sens, Curtea a reținut că textele de lege criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.

De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivității legii civile, dreptului de acces la justiție și dreptului la apărare. Dimpotrivă, dispozițiile art. 108^5 din Codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației Constituției, celor privind dreptul internațional și dreptul intern, precum și celor privind tratatele internaționale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în susținerea excepției. În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaționale invocate de autorul excepției.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Codul de procedură civilă nu poate fi reținută. Astfel, faptul că "încheierea asupra recuzării se citește în ședința publică" și nu se "pronunță", așa cum s-ar impune, în opinia autorului excepției, este o consecință firească a celor prevăzute în art. 31 alin. 1 din același cod, care prevede că "instanța decide [...] în camera de consiliu, fără prezența părților [...]". Așa fiind, Curtea constată că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul a instituit o procedură derogatorie, de soluționare a unui incident procesual, prin care nu se antamează fondul judecății; o procedură ale cărei coordonate sunt, în principal, guvernate de imperativul celerității și care are ca finalitate prevenirea eventualelor tendințe de exercitare abuzivă, în scop de tergiversare, a recuzării.

Așa fiind, considerentele care au impus și au justificat respingerea criticii de neconstituționalitate a prevederilor legale mai sus menționate își găsesc aplicare și în ceea ce privește dispozițiile art. 32 din Codul de procedură civilă.

În sfârșit, cu referire la celelalte texte constituționale invocate în susținerea excepției, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute ca relevante pentru soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31, 32, 34, ale art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 309/CM/2005 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.