Decizia nr. 413/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Onaca în Dosarul nr. 43.895/3/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 230 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan și Vladimir Sevcenco în Dosarul nr. 22.815/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Partea prezentă, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 230 D/2005 la Dosarul nr. 106 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente Gheorghe Onaca, având calitatea de autor al excepției de neconstituționalitate, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând, în final, admiterea excepției de neconstitu- ționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 ianuarie 2006 și 16 februarie 2006, pronunțate în dosarele nr. 43.895/3/2005 și nr. 22.815/299/2005, Tribunalul București - Secția I penală și Judecătoria Sectorului 1 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Onaca și, respectiv, Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan și Vladimir Sevcenco în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției Gheorghe Onaca susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, și ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, deoarece limitează formularea plângerii numai împotriva actelor efectuate de procuror, prin care s-a finalizat cercetarea penală, și nu și împotriva celor prin care s-a dispus continuarea cercetărilor penale.

Autorii excepției Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan și Vladimir Sevcenco susțin că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale referitoare la liberul acces la justiție, fără a aduce nici un argument în sprijinul acestor susțineri.

Tribunalul București - Secția I penală și Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală constituie o garanție a respectării dreptului de acces liber la justiție.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."

Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin numeroase decizii s-a pronunțat asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. De exemplu, în

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Curtea Constituțională a statuat că plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiție.

În același sens, în

Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005, respingând excepția ca neîntemeiată, Curtea a reținut că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute în mod expres și alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudența sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995) și că "ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică" spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

De asemenea, în

Decizia nr. 74 din 8 februarie 2005

și în

Decizia nr. 27 din 27 ianuarie 2005 , Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției, Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan și Vladimir Sevcenco, Curtea constată că aceștia nu formulează nici un argument prin care să susțină neconstituționalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea normelor constituționale pretins încălcate. Or, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 222 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 iunie 2005, Curtea nu se poate substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, raportând dispozițiile legale criticate la textele constituționale indicate de autori. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

Legii nr. 47/1992 .

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Onaca în Dosarul nr. 43.895/3/2005 al Tribunalului București - Secția I penală și de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan și Vladimir Sevcenco în Dosarul nr. 22.815/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2006.