Decizia nr. 533/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.810/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 417D/2006.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestor cauze, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 417D/2006 la Dosarul nr. 416D/2006, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierile din 6 martie 2006, pronunțate în dosarele nr. 6.810/3/2006 și nr. 6.812/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. și Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă se aduc îngrădiri dreptului persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale, precum și dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege. Se consideră că modalitatea de judecare stabilită de alin. 3 al art. 581 din Codul de procedură civilă creează posibilitatea discriminării între justițiabili, încălcând totodată dispozițiile art. 53 alin. (1) și ale art. 57 din Constituție. În ce privește alin. 4 al textului criticat, autorii excepției arată că acesta încalcă principiile și normele constituționale, deoarece în urma unei judecăți sumare și chiar în lipsa oricărei poziții exprimate de partea care cade în pretenții, se poate proceda la o executare fără somație și
fără trecerea vreunui termen.
Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 , se susține că acestea contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, întrucât creează posibilitatea suspendării aplicării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor datorită duratei proceselor, lipsind astfel de eficiență dreptul de vot al majorității acestora.
Referitor la
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se arată că acest text de lege, potrivit căruia instanța de judecată poate respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale în cazul în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, contravine art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece Curtea Constituțională are competența exclusivă de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată că reglementarea de către legiuitor a unei proceduri speciale reprezintă o aplicare în dreptul procesual civil a principiului constituțional consacrat în art. 126 alin. (2), conform căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege. Pe acest temei legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități corespunzătoare de exercitare a drepturilor procesuale, astfel că prevederile art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21, 24, 53, 57 și 124. În sensul celor arătate invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
De asemenea, consideră ca fiind neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate vizând prevederile
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 , invocând jurisprudența Curții în materie.
Și, în fine, cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , raportată la art. 146 lit. d) din Constituție, apreciază că reglementarea prin acest text de lege a cazurilor de inadmisibilitate nu contravine textului constituțional invocat, întrucât aceste prevederi reprezintă norme de procedură pe care instanța de judecată care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă,
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 581: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
- Art. 582: "Ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanța de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunțării și redactarea ordonanței sunt aplicabile.
Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație.";
-
Articolul 133
alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 : "(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.";
-
Articolul 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 - dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitor la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, art. 45 - libertatea economică, art. 53 alin. (1) - restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 - exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 - înfăptuirea justiției și art. 146 lit. d) - atribuțiile Curții Constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Prevederile art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituționalitate.
Astfel, Curtea, spre exemplu, prin
Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004,
Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, și
Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepția de neconstituționalitate, a statuat că prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădește dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, implicit a dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției, prin cerere de ordonanță președințială, și aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanței președințiale, ca și cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a accesului liber la justiție.
Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
În ceea ce privește susținerea autorilor excepției că textele de lege criticate ar încălca dispozițiile constituționale cuprinse în art. 45 referitor la libertatea economică și în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției, Curtea constată că este lipsită de temei, textele constituționale de referință având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea lor nu are relevanță în cauză.
II. Prevederile
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale au mai făcut, de asemenea, obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție.
Astfel, prin
Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, și
Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a reținut că aceste dispoziții sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare.
Totodată, Curtea a constatat că
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.
Soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
III. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că aceste prevederi sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate era obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională.
În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 și art. 582 din Codul de procedură civilă, ale
art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. și Societatea Comercială "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 6.810/3/2006 și nr. 6.812/3/2006 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.