Decizia nr. 248/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roman Tăgui și Maria Zisu în Dosarul nr. 4.465/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.465/36/2006, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roman Tăgui și Maria Zisu într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției autorul acesteia apreciază, în esență, că textele legale criticate șubrezesc suveranitatea puterii judecătorești, întrucât nu are loc o cercetare, o dezbatere și o judecată devolutivă fundamentală. Mai mult, se arată că soluția dată de procuror are caracterul unei hotărâri de fond, judecătorul având numai un rol mărginit în limitele dosarului de cercetare penală. Astfel, persoana este lipsită de o judecată temeinică a cauzei sale într-un cadru judiciar adecvat și cu toate regulile procesului contradictoriu.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată că atât instanțele de judecată, cât și Ministerul Public sunt autorități judecătorești și contribuie la înfăptuirea actului de justiție. Instanțele judecătorești, prin soluționarea plângerilor formulate împotriva soluțiilor date de procuror, realizează un control justificat, imparțial și independent, cu respectarea prevederilor art. 21 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere este invocată jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Totodată, se arată că textele criticate nu încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât atât Ministerul Public, cât și instanțele de judecată fac parte din autoritatea judecătorească.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea contra actelor procurorului, respectiv plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiului separației și echilibrului puterilor și ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Totodată, se susține că sunt încălcate prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 680 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie 2006, Curtea a statuat că art. 278 din Codul de procedură penală constituie concretizarea dispozițiilor constituționale privind rolul Ministerului Public și dă expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Totodată, art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă concretizarea prevederilor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Prin

Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Curtea a stabilit că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale privind accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror. De asemenea, prin

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, Curtea a statuat, cu referire la art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, că invocarea neconstituționalității acestuia în raport cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) este nerelevantă pentru soluționarea excepției, textul constituțional invocat neavând incidență în cauză.

Totodată, prin

Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a stabilit că în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces. Așadar, prin încheierea pronunțată în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanța nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții în ceea ce privește dispozițiile art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, cele stabilite prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roman Tăgui și Maria Zisu în Dosarul nr. 4.465/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.