Decizia nr. 1132/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dumitru Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu și de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Conexarea dosarelor și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, la cererea autorului excepției Dumitru Pănescu, pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 27 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.763/196/2007, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dumitru Pănescu în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.391/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ciprian Prundurel în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.086/2/2007, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Constantin Virgil Manea în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila se susține, în esență, că art. 278^1 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece persoana față de care s-a dispus trimiterea în judecată are calitatea de făptuitor, iar nu de inculpat. Se mai arată că se încalcă și dreptul la un proces echitabil "prin fixarea unui termen de 20 de zile pentru judecarea cauzelor și prin faptul că în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se pot propune și administra alte probe decât înscrisurile". În opinia autorului excepției, în lipsa audierii făptuitorului sau a unor eventuali martori, instanța nu își poate forma o convingere și nu poate pronunța o soluție temeinică.

În Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu autorul excepției susține că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare, "limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiție". Această limitare este discriminatorie, fiind "consecința unei omisiuni sau erori privind inventarierea situațiilor posibile de vătămare a unor interese legitime [...], învinuitul față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală putând fi și el o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate". În opinia autorului excepției, ar trebui să se poată formula plângere la instanța de judecată și împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului și s-a dispus refacerea urmăririi penale.

În sfârșit, în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curții de Apel București - Secția I penală autorul excepției de neconstituționalitate susține că art. 278^1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", fără a motiva însă această susținere.

Judecătoria Brăila opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, instituie accesul direct la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror. În ceea ce privește problema distincției între calitatea de făptuitor și cea de inculpat, apreciază că reprezintă "o falsă problemă de neconstituționalitate".

Judecătoria Sibiu consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu poate fi considerat contrar prevederilor constituționale invocate.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă egalitatea în drepturi. În opinia instanței, procedura instituită prin art. 278^1 din Codul de procedură penală cuprinde toate garanțiile procesuale pentru asigurarea respectării drepturilor persoanelor vătămate sau a oricăror altor persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluția de netrimitere în judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii, prezența procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului.

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

În situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent."

În motivarea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 4 și 16 privind egalitatea în drepturi și, respectiv, supremația legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 126 alin. (1) potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Se invocă totodată dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fața legii și dreptul oricărei persoane de a se adresa efectiv instanțelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile sale fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005,

Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005,

Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, și

Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate, statuând, pentru considerentele acolo reținute, că art. 278^1 din Codul de procedură penală nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, ci dă expresie acestor garanții constituționale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește criticile în sensul că art. 278^1 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiție, se constată că acestea vizează în realitate completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată și împotriva altor acte ale procurorului, respectiv, în cauză, împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului și s-a dispus refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Dumitru Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu și de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007.