Decizia nr. 51/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. d) și f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de George Cristian Bengescu și Traian Silvestru Ducilă în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepției George Cristian Bengescu a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, motivată de faptul că în aceeași zi are termen de judecată în Dosarul nr. 5.393/101/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, dosar cu privire la care solicită să fie atașat la dosarul Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate, arătând că autorul excepției avea posibilitatea să opteze în sensul de a se prezenta la acest termen în fața Curții Constituționale.

Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepției și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 9 din 13 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008, Tribunalul Mehedinți - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu ționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. d) și f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de inculpații George Cristian Bengescu și Traian Silvestru Ducilă în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 148 lit. d) din Codul de procedură penală este criticabil pentru că, pe de o parte, se referă la starea de recidivă ca unic argument pentru arestare, iar pe de altă parte, determină instanța care dispune arestarea să considere că inculpatul a săvârșit infracțiunea, lucru inadmisibil înainte de condamnarea definitivă. În ceea ce privește art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, acesta se referă la inculpatul care "a săvârșit o infracțiune", nu la inculpatul "bănuit că ar fi săvârșit o infracțiune". Or, întemeierea unei propuneri de arestare pe această normă și admiterea ei presupun implicit că organele judiciare consideră că inculpatul a săvârșit infracțiunea, ceea ce încalcă prezumția de nevinovăție.

Tribunalul Mehedinți - Secția penală opinează că excepția este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, neexistând nicio încălcare a prezumției de nevinovăție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea, în dispozițiile legale criticate, a termenului "infracțiune" are o semnificație pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispoziții legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovăția acestuia urmând să fie stabilită de instanța judecătorească, prin hotărâre definitivă de condamnare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și ale 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. d) și f) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, potrivit căruia "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [...]

d) inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune; [...]

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Se susține că textele de lege criticate sunt în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un process echitabil, precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care consacră prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispozițiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului "infracțiune" are o semnificație pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită de inculpat, într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracțiune și o sancționează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Așa fiind, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție, și nici dreptului la un proces echitabil.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, prin

Decizia nr. 245 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006, și prin

Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția adoptată și argumentele ce au stat la baza acestor decizii se mențin și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. d) și f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de George Cristian Bengescu și Traian Silvestru Ducilă în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.