Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 416/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
26 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 274 din 28 aprilie 2009
Citat de
2 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 7.631 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepție invocată de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

La apelul nominal este prezentă partea Istvan Csibi, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, partea prezentă arată că menține concluziile formulate de avocata sa în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că asupra problemelor invocate în motivarea acesteia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, prin

Decizia nr. 74/2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5/314/2004, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepție invocată de Robert Tanko.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este neconstituțională interdicția de a vota care operează ope legis și față de toți condamnații, fără ca instanțele să se pronunțe pentru fiecare caz. Se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv hotărârea în Cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (2005).

Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că motivarea excepției nu ridică probleme de neconstituționalitate, ci de interpretare a legii. În opinia instanței, textele de lege criticate "sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal, fără a se face vreo diferențiere pentru fiecare persoană condamnată".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), al

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îi constituie dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a)-c) și art. 71 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 64 alin. 1 lit. a)-c): "Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;";

- Art. 71 alin. 2: "Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 36 - Dreptul de vot, art. 37- Dreptul de a fi ales, art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate, față de o motivare asemănătoare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, și

Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 și 71, respectiv

art. 71 alin. 1 din Codul penal. De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior, precum și considerentele care o fundamentează își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

De altfel, în prezenta cauză, Curtea a fost sesizată, în realitate, cu o problemă de interpretare a normelor criticate, care a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza întâi) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepție invocată de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.