Decizia nr. 184/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 și art. 71 din Codul penal, excepții ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar și Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 și nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal răspunde avocatul Diamant Bettinio pentru Nicolae Berdea și Florin Susan, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 115C/2001 și nr. 129C/2001 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 129C/2001 la Dosarul nr. 115C/2001.

Avocatul autorilor excepțiilor arata ca dispozițiile art. 64 coroborate cu cele ale art. 71 din Codul penal contravin art. 34 din Constituție, deoarece potrivit acestor prevederi constituționale, nu au drept de vot persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale. Se poate considera ca exista condamnare definitivă numai în cazul pedepselor complementare. Or, în cazul pedepselor accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, ci de suspendarea unui drept. În final se solicita admiterea excepțiilor de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca distincția facuta de autorii excepțiilor între pierderea dreptului, irevocabilă, și suspendarea dreptului, temporară, nu este intemeiata, solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 12 martie 2001, pronunțate în dosarele nr. 400/2001 și nr. 6.554/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 și art. 71 din Codul penal. Excepțiile au fost ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar și Florin Susan cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva sentințelor penale nr. 790/2000 și nr. 644/2000 pronunțate de Judecătoria Medias.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 34 din Constituție, în sensul că interzicerea dreptului de a alege nu poate fi aplicată ca pedeapsa accesorie, ci numai ca pedeapsa complementara, dacă este cazul. Se arata ca pedeapsa accesorie se executa de drept, o dată cu pedeapsa principala, astfel că nu poate fi vorba de o condamnare la pierderea unui drept electoral. Aceasta deoarece în cazul pedepsei accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, asa cum cere textul constituțional invocat, ci de suspendarea unui drept. În încheierea argumentelor se fac referiri la unele dispoziții din Codul penal francez, care prevăd ca pedeapsa degradării civice nu poate fi pedeapsa accesorie la o pedeapsă de natura corecțională. Deși se retine ca dreptul nostru nu cunoaște clasificarea infracțiunilor în crime și delicte, se considera ca textul francez poate servi ca argument în sprijinul opiniei ca pedepsele accesorii ar trebui pronunțate ca pedepse complementare.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca autorii excepțiilor confunda pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care este guvernata de alte principii, enumerate în art. 65 din Codul penal. Spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care consta în interzicerea unuia sau mai multor drepturi enumerate în art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 din Codul penal, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiții. Potrivit art. 71 din Codul penal pedeapsa accesorie decurge din pedeapsa privativă de libertate, este obligatorie și alăturată executării pedepsei principale. În concluzie, se considera ca dispozițiile art. 64 și art. 71 din Codul penal sunt constituționale și se propune respingerea excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile sunt neintemeiate. Se arata ca ratiunea pedepsei accesorii rezida în necesitatea accentuarii condamnării moral-politice a infractorului condamnat la pedeapsa detențiunii pe viața sau a închisorii și în incompatibilitatea drepturilor pe care condamnatul le-a avut anterior cu situația sa de condamnat la pedeapsa detențiunii pe viața sau la pedeapsa închisorii. De asemenea, se arata ca pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principala și nu trebuie să fie anume pronunțată și aplicată de instanța.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepțiilor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor îl constituie dispozițiile art. 71 raportate la cele ale art. 64 din Codul penal.

Aceste texte de lege au următorul conținut:

- Art. 64: "Interzicerea unor drepturi

Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.";

- Art. 71: "Conținutul și executarea pedepsei accesorii Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viața sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cu excepțiile prevăzute în art. 86^8, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) fiind lăsată la aprecierea instanței."

Autorii excepțiilor susțin ca aceste dispoziții legale contravin prevederilor art. 34 din Constituție, referitoare la "Dreptul la vot", potrivit cărora: "(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale."

Examinând excepția, Curtea retine ca art. 64 enumera drepturile a căror exercitare poate fi interzisă cu titlu de pedeapsa complementara, aplicată și executată în condițiile prevăzute la art. 65 și 66 din Codul penal. Art. 71, care se referă la pedeapsa accesorie, prevede că cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viața sau la pedeapsa închisorii, indiferent de durata, este lipsit de exercițiul tuturor drepturilor enumerate în art. 64 din Codul penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa privativă de libertate și se executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, în timpul întreruperii executării și în timpul liberării condiționate. O situație specială se creează în cazul executării pedepsei la locul de muncă, în care, potrivit art. 86^8 alin. 2 din Codul penal, "Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales", de unde rezultă, dintr-o interpretare per a contrario, ca cel condamnat se bucura în acest caz de dreptul de a alege.

Asadar, spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevăzută la art. 64 din Codul penal, care consta în interzicerea, pe o durată între 1 și 10 ani, stabilită de instanța prin hotărârea de condamnare, a exercițiului unuia sau unora dintre cele 5 categorii de drepturi prevăzute în text, pedeapsa accesorie prevăzută la art. 71 din Codul penal consta în interzicerea exercițiului tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate și până la data terminării executării sau până la data considerarii acesteia ca executată (prin grațierea totală sau a restului de pedeapsa ori prin prescripția executării). Tot spre deosebire de pedeapsa complementara, care trebuie să fie pronunțată de instanța în fiecare caz în parte, pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa principala privativă de libertate, nefiind necesară pronunțarea explicita a instanței. Cu toate acestea, în art. 357 alin. 3 din Codul de procedură penală se prevede că atunci când pronunța pedeapsa închisorii instanța trebuie să menționeze în hotărâre ca persoana condamnata este lipsită de drepturile arătate în art. 71 din Codul penal, pe durata prevăzută în același articol.

În aceste condiții Curtea nu poate retine argumentul potrivit căruia art. 64 din Codul penal, care reglementează interzicerea dreptului de a alege, contravine prevederilor art. 34 din Constituție. Restrangerea cu titlu de pedeapsa a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este permisă, asa cum se prevede în art. 49 din Constituție, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor. În ceea ce privește instituirea pedepselor aplicabile și a condițiilor de aplicare și executare ale acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, Curtea constata ca aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul ca prin lege s-a prevăzut ca o persoană condamnata la o pedeapsă privativă de libertate este totodată condamnata și la interzicerea drepturilor limitativ prevăzute în art. 64 din Codul penal, până la executarea în întregime a pedepsei principale sau până la considerarea acesteia ca executată, reprezintă o opțiune de politica penală a legiuitorului, care a considerat ca pe timpul cat este privat de libertate condamnatul este nedemn sa exercite drepturile prevăzute la art. 64 din Codul penal. Prin aceasta nu se aduce atingere nici unei dispoziții și nici unui principiu al Constituției.

În sfârșit, Curtea constata ca sunt nesemnificative pentru soluționarea excepțiilor referirile făcute de autorii acestora la pedeapsa degradării civice reglementată în Codul penal francez.

Asa fiind, în cauzele de fața excepțiile de neconstituționalitate ridicate urmează să fie respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 și art. 71 din Codul penal, excepții ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar și Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 și nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2001.