Decizia nr. 394/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total" - S.R.L. Reșița în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, se arată că textul legal criticat protejează interese de ordin general, și anume evitarea evaziunii fiscale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.369/290/2008, Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total" - S.R.L. Reșița într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea autorului excepției cu privire la un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat impune o restricție nejustificată accesului liber al persoanei la o activitate economică și la liberă inițiativă.

Se ajunge la situația ca persoana juridică în cauză să nu mai poată dispune în mod liber de bunurile sale. Totodată, se apreciază că, prin stabilirea unui plafon maxim al plăților în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice și prin sancționarea cu amenzi disproporționat de mari a depășirii acestui plafon se acționează în folosul băncilor și al statului, încălcându-se principiul egalității în drepturi. În urma acestei discriminări, băncile câștigă, iar agenții economici pierd. Totodată, această reglementare legală împiedică exercitarea activității economice și libera inițiativă, reprimându-se voința agentului economic de a-și stinge obligațiile și de a-și încasa creanțele în modul pe care îl consideră cel mai potrivit.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 5 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, aceasta se referă la

art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Art. 5 alin. 2 lit. c) are următorul cuprins:

"Prin excepție de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăți în numerar în următoarele cazuri: [...]

c) plăți către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăți către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plăților către rețelele de magazine de tipul Cash & Carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin mai multe decizii, spre exemplu,

Decizia nr. 1.067 din 14 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, și

Decizia nr. 415 din 3 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007, Curtea a constatat constituționalitatea textului supus controlului de constituționalitate prin raportare la argumente similare.

Astfel, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectuează plăți și încasări în numerar, fără privilegii și fără discriminări. Băncile, ca mijlocitori de plăți și încasări între agenți economici, nu se află în aceeași situație cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru serviciile efectuate. În ceea ce privește pretinsa poziție privilegiată a statului, s-a reținut că

art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

nu creează o situație privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligațiilor constituționale ce revin acestuia.

De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit prevederilor art. 45 din Constituție, accesul persoanei la o activitate economică și libera inițiativă pot fi exercitate numai în condițiile legii. Or, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu îngrădesc în niciun fel exercițiul dreptului de acces la o activitate economică și nici al liberei inițiative, reglementând doar condițiile în care pot fi efectuate plățile și încasările în numerar.

În fine, Curtea a reținut că dreptul de proprietate, așa cum este consacrat de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, nu este un drept absolut, limitele și conținutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât să dea expresie acestui text din Constituție, stabilind cadrul exercitării dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operațiunile financiare desfășurate de către persoanele juridice, a căror monitorizare facilitează evidența circulației monetare, între altele, și pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscală.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Total" - S.R.L. Reșița în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.