Decizia nr. 615/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 și art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif și Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția privind art. 121 alin. 2 și art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât criticile autorului excepției vizează o eventuală omisiune de reglementare. De asemenea, se consideră că excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 371^2 alin. 3 și art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1450R din 13 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.182/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 și art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif și Rodica-Liliana Iosif într-o cauză având ca obiect contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin modul de redactare, încalcă art. 21 alin. (1) și (3) teza întâi, art. 53 și 129 din Constituție din moment ce nu prevăd posibilitatea părților de a ataca cu o cale de atac separată încheierea prin care se respinge cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă.

Se mai apreciază că art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, întrucât conferă puteri jurisdicționale unor organe de executare și nu putea fi introdus pe calea unei ordonanțe de urgență.

Cu privire la art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se arată că, prin înlăturarea căii de atac a apelului, i se răpește dreptul recurentului de a mai putea administra toate probele necesare judecării cauzei, întrucât, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă, în recurs nu se pot produce decât probe cu înscrisuri.

În fine, se apreciază că art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât dă posibilitatea manifestării subiectivismului în aprecierea unei situații de fapt, astfel încât expresia "în orice mod" cuprinsă de textul criticat trebuie înlocuită cu expresia "recunoaștere expresă".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției ridicate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 și art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 121 alin. 2: "Instanța poate să dispună ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părți. În acest caz, părțile vor putea fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.";

- Art. 371^2 alin. 3: "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";

- Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400^1 și al art. 401 alin. 2.";

- Art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua: "Cursul prescripției se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 129 privind căile de atac. Totodată, se consideră a fi încălcate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității și al accesului liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Critica de neconstituționalitate ce privește art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, textul de lege nu are legătură cu soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, autorul excepției de neconstituționalitate dorește modificarea textului de lege, în sensul introducerii unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă. Or, Curtea, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) și

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția ce vizează art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă apare ca fiind inadmisibilă.

2. Cu privire la constituționalitatea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat în raport cu o critică similară și a constatat că textul criticat este constituțional. Astfel, prin

Decizia nr. 1.362 din 11 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 9 februarie 2009, Curtea a statuat că "dispozițiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură execuțională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operația de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecință, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile supuse controlului încalcă dispozițiile art. 126 din Constituție.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a dreptului la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că și acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat și, în plus, poate formula contestație la executarea silită, ceea ce dă expresie atât dreptului său la apărare, dreptului de acces la justiție, cât și principiului contradictorialității dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici nu ar putea avea relevanță în cauză, întrucât el este un principiu de valoare legală, iar nu unul de valoare constituțională".

În fine, Curtea observă că actualul text al art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost introdus prin prevederile

art. I pct. 7 din Legea nr. 459/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, astfel încât invocarea art. 115 alin. (1) din Constituție nu este pertinentă cauzei.

3. În raport cu dispozițiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009,

Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008,

Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007,

Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007,

Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituționalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituționalitate.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esență, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Totodată, art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.

Prin aceleași decizii, Curtea, pentru aceleași rațiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituție.

Totodată, Curtea a constatat că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituție, legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, putând institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare numai cu recurs, iar cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună și la contestația formulată de o terță persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

4. Excepția de neconstituționalitate ce privește art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită, în mod expres, modificarea textului legal supus controlului de constituționalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3), o atare chestiune nu intră în competența Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. 2 și art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif și Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 și art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif și Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010.