Decizia nr. 38/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Mărginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.099/257/2008, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ioan Mărginean cu ocazia soluționării apelului declarat într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, precum și dispozițiile constituționale referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât pentru partea care, deși prezentă la unele termene de judecată, a lipsit de la dezbateri și de la pronunțare, termenul de declarare a apelului începe să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, dar nu și la pronunțarea hotărârii, termenul de apel curge de la pronunțare. Textul de lege criticat generează, astfel, o inegalitate de tratament între cetățeni, întrucât instituie pentru cei din a doua categorie o prezumție de cunoaștere a hotărârii pronunțate, iar termenul procedural în care poate fi exercitat dreptul de a ataca hotărârea judecătorească curge, deși titularul dreptului nu are cunoștință de cele dispuse prin hotărâre.

Tribunalul Sibiu - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, și nu aduc atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil al părților, care au posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în cazul amânării de pronunțare. Astfel, chiar dacă instanța dispune amânarea pronunțării, partea prezentă la dezbateri poate afla data pronunțării hotărârii și deci soluția instanței, având, prin urmare, posibilitatea să exercite împotriva acesteia căile de atac în condițiile legii. Mai mult, pentru situațiile în care părțile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Astfel, și în aceste cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la apărare, respectiv la un proces echitabil, criticile autorului excepției fiind neîntemeiate.

Curtea constată că nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, a prevederilor constituționale, care reglementează egalitatea în drepturi. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situația diferită a părților prezente la dezbateri sau la pronunțare, care, în cunoștință de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunțate, justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac pe cel al pronunțării hotărârii.

De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, invocat chiar de autorul excepției ca temei al criticilor sale, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face "în condițiile legii". Eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituționalitate.

În același sens este și

Decizia nr. 1.374 din 27 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 30 noiembrie 2009.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Mărginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.