Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 166/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului: 8 februarie 2011
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 280 din 21 aprilie 2011
Citează: 5 acte
Structură: 6 articole · 12.736 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art.74, 75 și 77 din

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 5.136/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.751D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.752D/2010, nr. 3.767D/2010 și nr. 3.768D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009 și nr. 5.273/118/2009 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.752D/2010, nr. 3.767D/2010 și nr. 3.768D/2010 la Dosarul nr. 1.751D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 februarie 2010, 31 martie 2010, 21 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.136/118/2009, nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009 și nr. 5.273/118/2009, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepția ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în cauze privind soluționarea unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că aplicarea dispozițiilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

"printr-un formalism excesiv" de către instanțele de judecată este de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de dezechilibru față de angajatul care are calitatea de reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanța are posibilitatea de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe și formula apărări. De asemenea, prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp și cheltuieli, precum și la o judecată unitară. Totodată, dispozițiile de lege criticate încalcă, în opinia autorilor excepției, și principiul efectivității juridice.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) care consacră dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se invocă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție referitoare la raporturile dintre tratatele internaționale în materia drepturilor omului și dreptul intern.

Tribunalul Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următorul conținut:

Articolul 286

din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

Articolul 287

din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";

Articolul 288

din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";

Articolul 74

din Legea nr. 168/1999 : "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părțile sunt legal citate, dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.";

Articolul 75

din Legea nr. 168/1999 : "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

Articolul 77

din Legea nr. 168/1999 : "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgență al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanța poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";

- Art. 164 din Codul de procedură civilă: "1. Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.

2. Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o.

3. Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe.

4. Când una din pricini este de competența unei instanțe, și părțile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanță."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale și prin prisma unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțându-se prin mai multe decizii, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Dintre acestea pot fi amintite, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau

Decizia nr. 369 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010. Prin deciziile menționate, Curtea a reținut că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Întrucât nu au fost evidențiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin deciziile amintite își mențin valabilitatea și în ceea ce privește cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286, 287 și 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale

art. 74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 5.136/118/2009, nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009, nr. 5.273/118/2009 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.