Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 630/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

prezumat în vigoare

Data actului
12 mai 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 536 din 29 iulie 2011
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 9.816 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, în Dosarul nr. 11.779/302/RF/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 3.670D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.763D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Han Biao în Dosarul nr. 45.225/3/RF/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Magistratul-asistent învederează Curții că în aceste dosare partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 3.763D/2010 la Dosarul nr. 3.670D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului prezent, care solicită admiterea excepției, precizând că prin întoarcerea sa în China ar putea fi expus la riscul aplicării unor pedepse ori tratamente inumane ori degradante sau chiar la pierderea vieții.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Precizează că determinarea în concret a condițiilor și eventualelor consecințe negative ale întoarcerii în țara de origine asupra solicitantului dreptului de azil reprezintă atributul exclusiv al instanței de judecată care analizează plângerea introdusă de acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 13 mai 2010 și 24 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 11.779/302/RF/2007 și nr. 45.225/3/RF/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, și, respectiv, de Han Biao în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor introduse împotriva sentințelor prin care le-au fost respinse plângerile formulate împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor acestora de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu circumscriu suficient de clar și neechivoc situațiile concrete ce pot fi considerate ca fiind tratamente inumane sau degradante. Astfel, acestea nu menționează explicit motivul protejării vieții de familie ca motiv de acordare a protecției subsidiare și nu includ nici teama privind tratamentul la care ar putea fi supuși practicanții de Falun Gong la întoarcerea în China. Se mai arată că lipsa de precizie și claritate a textelor de lege criticate constituie un impediment în ceea ce privește "accesul la o judecată dreaptă și la obținerea unei hotărâri corecte".

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 26 alin. (2) pct. 2 nu sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 3.763D/2010, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile

art. 26 din Legea nr. 122/2006

nu contravin dispozițiilor art. 22 din Constituție și nici celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, arată că prin numeroase decizii, dintre care pot fi amintite, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 654 din 11 mai 2010 ,

Decizia nr. 287 din 18 martie 2010 ,

Decizia nr. 1.192 din 24 septembrie 2009 ,

Decizia nr. 363 din 17 martie 2009

sau

Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca și cele formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. În Dosarul nr. 3.670D/2010 nu a transmis punctul său de vedere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 ("Protecția subsidiară") alin. (2) pct. 2:

"(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; [...]".

Autorii excepției invocă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție raportate la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală și ale art. 3 din aceeași convenție, referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorii excepției reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepției. Or, astfel cum a precizat în repetate rânduri (de exemplu,

Decizia nr. 217 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011), lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate, stabilirea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în țara de origine sunt atribuții ce intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând obiectului controlului de constituționalitate. Instanța de judecată urmează să aprecieze dacă, în funcție de împrejurările concrete caracteristice fiecărei cauze, sunt aplicabile prevederile

art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 .

Totodată, având în vedere dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea reține că simpla invocare a dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul la un proces echitabil, în lipsa unei motivări a pretinsei contradicții dintre acestea și textul de lege supus controlului, nu reprezintă o veritabilă critică de constituționalitate. De aceea, excepția astfel formulată și motivată este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Wu Yuxin, prin reprezentant legal Chen Ping, și de Han Biao în dosarele nr. 11.779/302/RF/2007 și, respectiv, nr. 45.225/3/RF/2009 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.