Decizia nr. 928/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gabriel Tabără în Dosarul nr. 3.780/236/2010 al Judecătoriei Giurgiu.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.780/236/2010, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepția a fost ridicată de Gabriel Tabără într-o cauză penală având ca obiect o contestație la executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1) și art. 22 alin. (1), deoarece permite o stabilire arbitrară a regimului de executare a pedepsei pe care urmează să îl suporte deținutul, în sensul că judecătorul delegat ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune "în mod excepțional", fără stabilirea unor limite, asupra regimului pe care urmează să îl suporte deținutul. De asemenea, consideră că judecarea de către aceeași Comisie a naturii și modului de săvârșire a infracțiunii, fără ca deținutul să aibă posibilitatea depunerii de probatorii și fără ca această Comisie să cunoască întreaga situație avută în vedere de instanța de judecată care a pronunțat condamnarea, reprezintă un act de ingerință în competența autorității judiciare, nepermis într-o ordine constituțională guvernată de principiul separației puterilor în stat. În fine, apreciază că se impune înlăturarea sintagmei "în mod excepțional", cuprinsă în textul de lege criticat, întrucât îngrădește nepermis drepturile fundamentale invocate.
Judecătoria Giurgiu apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992
să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, dispoziții potrivit cărora, "În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate".
În susținerea excepției, autorul invocă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale menționate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și cu motivări similare sau identice.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în
Decizia nr. 534 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 27 iunie 2007, scopul
constă în stabilirea unui sistem de reguli și criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta lege".
Astfel, Curtea nu a putut reține încălcarea principiului separației puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită în penitenciar în temeiul
art. 14 din Legea nr. 275/2006 , nu constituie o imixtiune în activitatea instanțelor judecătorești sau o încălcare a competențelor constituționale ale acestora. În plus, potrivit
art. 25 din Legea nr. 275/2006 , împotriva modului de stabilire a regimului de executare de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, astfel încât instanța de judecată decide asupra legalității măsurii contestate.
În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce țin de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana condamnatului este justificată de situația diferită în care se află fiecare persoană condamnată în parte. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanță cu principiul constituțional al egalității în drepturi, care, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.315 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 23 decembrie 2008, și
Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că dispozițiile care reglementează regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, inclusiv cele referitoare la procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate, nu stabilesc privilegii sau discriminări.
Prin
Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, răspunzând acelorași critici referitoare la încălcarea art. 22 alin. (1) din Constituție privind dreptul la integritate fizică și psihică al persoanei, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece vizează modul de interpretare și aplicare a legii de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aspect care excedează competenței Curții Constituționale. De altfel, potrivit
art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 275/2006 , schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. În plus, în temeiul art. 26 alin. (8) din același act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanțiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.
În fine, Curtea nu a putut reține nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepțional", cuprinsă în textul de lege ce face obiectul excepției. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum și interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun dubiu cu privire la voința legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autorul excepției, care susține că, în practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreționar, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gabriel Tabără în Dosarul nr. 3.780/236/2010 al Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.