Decizia nr. 1216/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.162/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.315D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 167/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 34.162/3/2010, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni într-o cauză ce are ca obiect soluționarea pe calea ordonanței președințiale a unei cauze comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, deși prevederile

art. 132 din Legea nr. 31/1990

dispun că hotărârile luate de adunarea generală sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, prevederile art. 133 din aceeași lege creează un regim juridic derogatoriu și privilegiat pentru asociații/acționarii care nu au luat parte la AGA sau au votat contra, deoarece aceștia pot solicita suspendarea hotărârii atacate, pe calea ordonanței președințiale. Astfel, se ajunge la discriminarea asociaților/acționarilor majoritari față de cei minoritari, suspendarea executării hotărârii AGA lezând și dreptul la apărare al asociaților/acționarilor care au adoptat hotărârea.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul conținut: "Art. 133. - (1) Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate în raport cu aceleași critici și aceleași texte din Constituție. Astfel, prin decizii precum

Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, sau

Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea, respingând criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate, a reținut că "dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare". De asemenea, Curtea a arătat că "art. 133 alin. (1) și (2) din legea criticată permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale", iar "depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective".

De asemenea, prin

Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că nici critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție, nu poate fi reținută, deoarece prin procedura reglementată de

art. 133 din Legea nr. 31/1990

este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanței de suspendare, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Master House Grup" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 34.162/3/2010 Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.