Decizia nr. 166/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 28/1967 29 decembrie 1967 (prevederi anume) privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 84/1998 15 aprilie 1998 (prevederi anume) privind mărcile și indicațiile geografice
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 , invocată de Societatea Comercială SAQ - S.R.L. în Dosarul nr. 9.103/1997 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 1998 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Tribunalul București - Secția a III-a civilă, prin Încheierea din 25 mai 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 , ridicată de Societatea Comercială SAQ - S.R.L. într-un litigiu având ca obiect judecarea recursului declarat de autoarea excepției împotriva hotărârii Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
contravin prevederilor art. 21 și 128 din Constituție, deoarece ingradesc accesul liber la justiție, precum și folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Prevederile art. 28 încalcă dreptul persoanei nemultumite sa administreze probe și creează posibilitatea ca Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci să fie, în același timp, judecător și parte în litigiile privitoare la mărci, iar art. 29 reglementează numai o singura cale de atac împotriva hotărârilor jurisdicționale.
Se apreciază ca
art. 29 din Legea nr. 28/1967
nu mai este în vigoare față de dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție.
Totodată, calea de atac prevăzută de
este neconstitutionala și în raport cu dispozițiile art. 128 din Constituție, deoarece organizarea Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile ca instanța judecătorească contravine legii.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
este neîntemeiată.
Prin
art. 28 din Legea nr. 28/1967
se stabilește calitatea de organ jurisdicțional a Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile, hotărârile acesteia fiind supuse controlului instanței judecătorești. Calea de atac prevăzută la
art. 29 din Legea nr. 28/1967
nu este neconstitutionala față de dispozițiile art. 128 din Constituție, care prevăd ca împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac se exercită în condițiile legii.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece textul de lege atacat nu încalcă dispozițiile art. 21 și 128 din Constituție. Hotărârea Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile poate fi atacată în justiție, iar calea de atac prevăzută la
art. 29 din Legea nr. 28/1967
este conformă dispozițiilor de principiu ale art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. De altfel exista și alte prevederi legale potrivit cărora hotărârile organelor de jurisdicție pot fi atacate direct cu recurs.
Se mai arata ca
a fost aplicabilă numai până la data de 23 iulie 1998, data când a intrat în vigoare Legea nr. 84/1998.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.
Din conținutul încheierii de sesizare rezultă ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 .
Articolul 28
stabilește calitatea de organ administrativ-jurisdicțional a Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile, iar art. 29 din aceeași lege prevede posibilitatea atacarii cu recurs a hotărârii acestui organ.
Aceste reglementări, ca, de altfel, și întregul act normativ au fost abrogate expres prin art. 95 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998. Totodată art. 95 alin. 1 prevede că legea intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, adică la data de 23 iulie 1998.
Potrivit art. 81 din Legea nr. 84/1998, hotărârea comisiei de reexaminare poate fi atacată cu apel la Tribunalul București, iar deciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel București. În felul acesta, prevederea legală supusă controlului constituțional referitor la existenta unei singure cai de atac împotriva hotărârilor organului administrativ fiind modificată, excepția a rămas fără obiect.
În legătură cu
art. 28 din Legea nr. 28/1967 , prin care se stabilește calitatea de organ administrativ-jurisdicțional a Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile, Curtea constata ca art. 80 alin. 3 din Legea nr. 84/1998 menține soluția legislativă de principiu, anterioară abrogării, privind existenta procedurii prealabile administrative. Prin aceasta însă nu este încălcat principiul liberului acces la justiție atâta timp cat decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Or, asa cum s-a mai arătat, art. 81 din Legea nr. 84/1998 permite părții nemultumite de hotărârea comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să se adreseze justiției.
În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale, care, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a pronunțat în sensul că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut la art. 21 din Constituție.
În consecința, procedura administrativă reglementată de art. 80 alin. 3 din Legea nr. 84/1998, care prevede că soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci este de competența unei comisii de reexaminare, nu poate fi considerată neconstitutionala.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, invocată de Societatea Comercială SAQ - S.R.L. în Dosarul nr. 9.103/1997 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.