Legea nr. 28/1967

Articolul 1

Drepturile asupra marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu sînt recunoscute și ocrotite în condițiile prezentei legi.

Întreprinderile din alte state beneficiază de prevederile prezentei legi pe baza convențiilor internaționale la care Republica Socialistă România este parte, iar în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Articolul 2

Mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu sînt semne distinctive folosite de întreprinderi pentru a deosebi produsele, lucrările și serviciile lor de cele identice sau similare ale altor întreprinderi și pentru a stimula îmbunătățirea calității produselor, lucrărilor și serviciilor.

Mărcile pot fi constituite din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau în relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, prezentarea sonora sau alte asemenea elemente.

Articolul 3

Mărcile sînt individuale în cazul cînd se folosesc de o singura întreprindere sau colective în cazul cînd se folosesc în comun de mai multe întreprinderi.

Mărcile colective pot fi folosite numai de întreprinderile care îndeplinesc condițiile stabilite în regulamente aprobate de ministerele care au în subordinea lor acele întreprinderi ori de gruparile colective care reprezintă interesele acelor întreprinderi.

Articolul 4

Mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu vor putea fi folosite numai după înregistrarea lor potrivit prevederilor prezentei legi. Mărcile pot fi folosite numai pentru produsele, lucrările sau serviciile pentru care au fost înregistrate.

Articolul 5

Întreprinderile producătoare din Republica Socialistă România sînt obligate sa înregistreze și sa folosească mărci de fabrica pentru toate produsele lor destinate consumului intern.

Înregistrarea marcilor de comerț de către întreprinderile de desfacere și a marcilor de serviciu de întreprinderile care executa lucrări sau prestează servicii, precum și folosirea de către acestea a marcilor înregistrate, este facultativă.

Articolul 6

Ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile producătoare, de acord cu ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile de desfacere, pot stabili, pentru motive temeinic justificate, ca unele produse să fie prevăzute numai cu marca de comerț. În acest caz marca de comerț devine obligatorie.

Articolul 7

Ministerele în subordinea cărora se afla întreprinderile producătoare, de acord cu ministerul beneficiar principal și cu Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții, pot stabili, în cazuri temeinic justificate, produsele destinate consumului intern exceptate de la aplicarea obligatorie a marcilor de fabrica.

Articolul 8

Pentru produsele destinate exportului, ministerele interesate, de acord cu Ministerul Comerțului Exterior, vor stabili mărcile care urmează să fie folosite potrivit cu specificul produsului și al pieței.

Articolul 9

Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții are, în legătură cu mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, următoarele atribuții:

a) asigura constituirea depozitului marcilor și le înregistrează în vederea asigurării protecției lor pe teritoriul Republicii Socialiste România;

b) coordonează, indrumeaza și controlează modul de aplicare al dispozițiilor privitoare la mărci și ia, în condițiile legii, măsurile corespunzătoare;

c) exercita drepturile și aduce la îndeplinire obligațiile ce revin statului în temeiul convențiilor cu privire la mărci la care Republica Socialistă România este parte și întreține relații cu instituțiile similare din celelalte state și cu organizațiile internaționale interguvernamentale competente în materie de mărci;

d) verifica mărcile înregistrate internațional, acceptind sau refuzind recunoașterea lor, în conformitate cu dispozițiile legii;

e) editează publicația oficială privind mărcile.

Articolul 10

Depozitul reglementar al marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu se constituie prin înregistrarea unei cereri la Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții și asigura solicitantului, în condițiile legii, un drept de prioritate cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare, față de orice alt depozit constituită ulterior pentru aceeași marca, privind aceleași produse, lucrări sau servicii.

Articolul 11

O întreprindere poate cere înregistrarea uneia sau mai multor mărci individuale.

O marca colectivă poate fi depusa spre înregistrare de ministerul sau de gruparea colectivă care reprezintă interesele unor întreprinderi, chiar dacă ministerul ori gruparea colectivă care cere înregistrarea nu desfășoară o activitate industriala sau comercială.

Aceeași marca poate fi înregistrată pentru unul sau mai multe produse, lucrări ori servicii.

De asemenea, pentru același produs, lucrare sau serviciu, aceeași întreprindere poate inregistra mai multe mărci.

Articolul 12

Întreprinderile care au sediul pe teritoriul statelor părți la convențiile cu privire la mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, la care este parte și Republica Socialistă România, care au constituit depozite reglementare în unul din acele state, beneficiază de un drept de prioritate de 6 luni, cu începere de la data primului depozit, dacă solicita în acest termen înregistrarea aceleiași mărci în Republica Socialistă România.

Articolul 13

Se recunoaște o prioritate de expoziție de 6 luni de la data introducerii produselor în expoziție, pentru mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu aplicate sau atașate la produsele depuse într-o expoziție, naționala sau internationala, oficială sau oficial recunoscută, organizată pe teritoriul Republicii Socialiste România sau în statele cu care a încheiat convenții în acest sens, ori în statele care asigura un asemenea drept sub condiția reciprocității.

Aceasta prioritate nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut de articolul 12.

Articolul 14

Prioritățile prevăzute la articolele 12 și 13 sînt recunoscute dacă sînt invocate odată cu depunerea cererii de înregistrare a marcii și dacă, în termen de 3 luni de la data depunerii cererii, se confirma prin acte de prioritate.

Articolul 15

Cererile de înregistrare a marcilor se examinează, după înregistrarea lor, de către Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor pentru constituirea depozitului reglementar, precum și din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor pentru înregistrarea marcilor depuse în registrul marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu înregistrate.

Articolul 16

Cererea care îndeplinește condițiile pentru constituirea depozitului reglementar se înscrie în registrul marcilor depuse; cererea care nu îndeplinește aceste condiții sau care nu este completată în termenul stabilit de Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții se respinge.

Dacă în urma examinării se constată că sînt îndeplinite condițiile pentru înregistrarea marcii și dacă în termen de 3 luni de la data publicării în publicația oficială privind mărcile nu s-au introdus contestații sau contestațiile introduse au fost respinse, marca se înregistrează în registrul marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu înregistrate și se eliberează solicitantului un certificat de înregistrare.

În cazul cînd se constată că marca nu îndeplinește condițiile pentru înregistrare, Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții respinge motivat cererea.

Articolul 17

Nu pot fi înregistrate ca mărci semnele care:

a) nu se deosebesc suficient de alte mărci privind produse, lucrări sau servicii, identice sau similare, înregistrate în Republica Socialistă România sau ocrotite în baza unor convenții internaționale, cu excepția cazului cînd înregistrarea este cerută sau autorizata de titularii acestor mărci;

b) constituie copierea, imitarea sau traducerea unei mărci din alt stat, notoriu cunoscute în Republica Socialistă România, pentru produse, lucrări sau servicii identice sau similare;

c) cuprind numai denumiri care sînt sau au devenit uzuale, necesare sau generice pentru acele produse, lucrări sau servicii, ori se referă exclusiv la modul, timpul și locul fabricației sau la natura, destinația, prețul, calitatea, cantitatea și greutatea mărfurilor;

d) cuprind, fără autorizația organelor în drept: nume sau portrete de conducatori de partid sau de stat ori de eroi ai clasei muncitoare; denumiri de organizații sau de unități administrativ-teritoriale din Republica Socialistă România; reproduceri sau imitatii de steme, drapele, ordine, medalii, embleme și insigne; semne oficiale de marcare, verificare, calitate, control sau garanție;

e) cuprind elemente prevăzute la litera d, aparținînd altor state sau organizațiilor internaționale interguvernamentale, dacă folosirea este interzisă de convențiile la care Republica Socialistă România este parte;

f) cuprind indicații false sau inselatoare ori sînt contrare legilor, ordinii publice și regulilor de conviețuire socialistă.

Articolul 18

Înregistrarea marcii conferă titularului un drept de folosire exclusiva a marcii pentru produsele, lucrările sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului.

Articolul 19

Lista produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care s-a înregistrat o marca poate fi restrînsa de către Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții, la cererea întreprinderii titulare a marcii. Restrîngerea se poate face și la cererea celor interesați sau din oficiu, în temeiul unei hotărîri definitive.

Adăugarea unui nou produs, a unei noi lucrări sau a unui nou serviciu pe lista, precum și substituirea acestora cu altele, se fac numai prin constituirea unui nou depozit.

Articolul 20

La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de ocrotire de 10 ani, începînd din ultimul an al termenului de ocrotire pînă cel tirziu 6 luni de la împlinirea acestui termen, fără însă a se aduce modificări esențiale marcii.

Dacă aceeași marca a fost înregistrată succesiv de către aceeași întreprindere pentru produse, lucrări sau servicii diferite, înregistrările anterioare pot fi contopite cu ocazia reînnoirii.

Reînnoirea înregistrării produce efecte cu privire la toate drepturile contopite, iar noul termen de ocrotire începe să curgă de la data îndeplinirii termenului de ocrotire de care beneficiază cel mai vechi depozit.

Articolul 21

Drepturile cu privire la o marca individuală înregistrată sau reînnoită pot fi transmise, în total sau în parte, cu titlu oneros ori gratuit, potrivit legii.

Transmiterea drepturilor cu privire la marca se înscrie în registrul marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu înregistrate și este opozabilă terților numai de la data înscrierii.

Drepturile cu privire la mărcile colective nu se pot transmite de către întreprinderile care au primit aprobarea să le folosească.

Beneficiarul care a dobîndit prin transmitere drepturi cu privire la marca este obligat să asigure menținerea calității produselor, lucrărilor sau serviciilor la care se referă acea marca.

Articolul 22

Drepturile cu privire la marca se sting în cazurile cînd:

a) titularul marcii renunța expres, prin declarație scrisă, la dreptul sau;

b) întreprinderea căreia îi aparține marca este lichidată, iar în cursul operațiunilor de lichidare drepturile cu privire la marca nu au fost transmise unei alte întreprinderi;

c) termenul de ocrotire a marcii s-a împlinit, fără a se fi efectuat, în termenele legale, formalitățile de reinnoire;

d) marca a fost anulată.

Articolul 23

În cazul în care dreptul cu privire la marca s-a stins, marca înregistrată se radiază.

Articolul 24

Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții dispune, prin decizii motivate, cu privire la depozitul reglementar al cererilor, publicarea și înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrării marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor și restrîngerea listei produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca.

Articolul 25

Cererile prin care se solicita înregistrarea sau reînnoirea înregistrării marcilor, precum și orice alte acte sau servicii efectuate de către Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții în legătură cu mărcile, sînt supuse taxelor, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri pentru aplicarea prezentei legi.

Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții acorda întreprinderilor din alte state reduceri sau scutiri de taxe pentru mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, în conformitate cu convențiile la care Republica Socialistă România este parte sau pe bază de reciprocitate.

Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții, cu acordul Ministerului Finanțelor, poate aproba și alte scutiri sau reduceri de taxe.

Articolul 26

Împotriva deciziilor Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții privind depozitul reglementar al cererilor, publicarea și înregistrarea marcilor, reînnoirea înregistrării marcilor, radierea marcilor, înscrierea transmiterii marcilor și restrîngerea listei produselor, lucrărilor sau serviciilor pentru care este înregistrată marca, se pot face contestații:

a) de părți, în termen de 3 luni de la comunicare;

b) de orice alte persoane interesate, în termen de 6 luni de la publicare în publicația oficială privind mărcile.

Articolul 27

Orice persoană interesată poate cere anularea unei mărci înregistrate:

a) în termen de 5 ani de la înregistrarea marcii care, potrivit dispozițiilor articolului 17 litera b, nu putea fi înregistrată;

b) oricînd în termenul de ocrotire dacă înregistrarea marcii s-a făcut cu rea credința sau dacă, potrivit dispozițiilor articolului 17 literele d-f inclusiv, marca nu putea fi înregistrată.

Articolul 28

Contestațiile și cererile de anulare se soluționează de Comisia pentru soluționarea litigiilor privind mărcile, care funcționează în cadrul Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții.

Articolul 29

Hotărîrile Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile pot fi atacate cu recurs, în termen de 2 luni de la comunicare, la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România.

Recursul se judeca potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă privitoare la recurs.

Hotărîrile pronunțate de Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România se comunică Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții.

Articolul 30

Litigiile privind încetarea faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a marcilor, precum și repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegala a marcilor, se soluționează, după caz, de instanțele judecătorești sau de organele arbitrale.

Articolul 31

Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții sau, după caz, Comisia pentru soluționarea litigiilor privind mărcile ori Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România poate dispune repunerea în termen, la cererea celor interesați sau din oficiu, în cazul cînd constata ca termenele în legătură cu mărcile au fost depășite din motive temeinic justificate.

Cererea de repunere în termen sau sesizarea din oficiu se face în 2 luni de la încetarea cauzei care justifica depășirea termenului, dar nu mai tirziu de 1 an de la împlinirea termenului nerespectat.

În cazul termenului prevăzut la articolul 14, repunerea în termen se dispune numai pentru motive de forta majoră.

Articolul 32

Comisia pentru soluționarea litigiilor privind mărcile din cadrul Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții examinează contestațiile în complet format din 3 membri și ia hotărîri cu majoritate de voturi.

Prin regulament aprobat de Consiliul de Miniștri se vor stabili compunerea, organizarea și funcționarea comisiei.

Articolul 33

Mărcile înregistrate sau reînnoite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se considera înregistrate sau reînnoite pe termenul de ocrotire prevăzut de dispozițiile legale în vigoare la data înregistrării sau reînnoirii lor.

Mărcile neinregistrate dar folosite în Republica Socialistă România pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor bucura în continuare de ocrotire în condițiile prevăzute de această lege, dacă depunerea cererii de înregistrare a marcii se face potrivit legii de fața, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 34

Întreprinderile din Republica Socialistă România care au înregistrat sau au reînnoit înregistrarea marcilor anterior publicării prezentei legi vor depune, în vederea conservării drepturilor lor, la Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi:

a) procesul verbal de constituire a depozitului sau de reinnoire a marcii, întocmit de tribunal;

b) un cliseu și un număr de 10 reproduceri, dacă marca consta într-o grafica caracteristica, o culoare sau o combinație de culori ca elemente caracteristice.

Pentru mărcile înregistrate sau reînnoite în perioada de la publicarea și pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, actele prevăzute la alineatul 1 literele a și b se vor depune de întreprinderile din Republica Socialistă România în termen de 6 luni de la data procesului verbal de constituire a depozitului sau reînnoirii marcii la tribunal.

Mărcile pentru care nu s-au depus actele prevăzute la alineatele precedente și în termenele prevăzute în aceste alineate se considera abandonate.

Cererile înregistrate în conformitate cu alineatele 1 și 2 sînt scutite de taxe.

Articolul 35

Sînt și rămîn dobîndite, fără îndeplinirea vreunei formalități, drepturile privitoare la mărcile de fabrica sau de comerț, care au fost transmise statului român pînă la data publicării prezentei legi, indiferent de titlul în temeiul căruia s-a făcut transmisiunea.

Folosirea acestor mărci pe teritoriul Republicii Socialiste România de către persoane fizice sau juridice străine, pînă la data publicării prezentei legi, nu a putut sa aducă nici o atingere drepturilor statului român.

Orice înregistrări ale acestor mărci, făcute de persoane fizice sau juridice străine, pînă la data publicării prezentei legi, sînt nule de drept pe teritoriul Republicii Socialiste România de la data efectuării lor. Nulitatea va fi constatată de către Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții.

Articolul 36

Litigiile privind stabilirea anterioritatii marcilor înregistrate sau folosite în conformitate cu Legea asupra marcilor de fabrica sau de comerț din 1879 se soluționează de Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din București cu procedura prevăzută de dreptul comun.

În cazul cînd la depunerea actelor prevăzute de articolul 34 se constată că exista doua sau mai multe mărci înregistrate de întreprinderi diferite, pentru produse identice sau similare, Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții va sesiza întreprinderile titulare care au obligația de a soluționa litigiile pe cale de înțelegere sau potrivit alineatului precedent.

Articolul 37

Pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, mărcile românești vor continua să fie înregistrate la tribunalele populare competente, potrivit sediului întreprinderilor respective, iar mărcile străine, la Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din București.

Articolul 38

În termen de o luna de la publicarea prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din București va preda Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții registrele, dosarele și evidentele privind mărcile străine înregistrate în Republica Socialistă România, continuind înregistrarea acestor mărci într-un alt registru înființat în acest scop.

În termen de o luna de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Tribunalul popular al raionului Nicolae Balcescu din București va preda Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții registrul înființat potrivit prevederilor alineatului precedent, precum și dosarele și evidentele privind mărcile străine înregistrate în perioada cuprinsă între publicarea și intrarea în vigoare a acestei legi.

Tribunalele populare vor preda, spre păstrare permanenta, Ministerului Afacerilor Interne - Direcția generală a arhivelor statului, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, registrele, dosarele și evidentele privind mărcile înregistrate de întreprinderile din Republica Socialistă România.

Articolul 39

După expirarea unui termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, produsele fabricate în întreprinderile românești vor putea fi puse în circulație numai dacă sînt prevăzute cu marca obligatorie, cu excepțiile prevăzute în articolele 7 și 8.

În cazuri temeinic justificate, termenul va putea fi prelungit pînă la 12 luni de ministerul în subordinea căruia se afla întreprinderea, de acord cu ministerul principal beneficiar și cu Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții.

Articolul 40

Dispozițiile prezentei legi cu privire la:

a) întreprinderi, se aplică întreprinderilor de stat și celorlalte organizații economice și instituțiilor de stat, organizațiilor cooperatiste și celorlalte organizații obștești, precum și altor persoane juridice, sau persoanelor fizice care produc sau desfac produse, executa lucrări sau prestează servicii;

b) ministere, se aplică și celorlalte organe centrale ale administrației de stat, Academiei Republicii Socialiste România, organelor centrale ale organizațiilor cooperatiste și ale celorlalte organizații obștești și comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale și ale orașelor București și Constanta;

c) grupări colective, se aplică direcțiilor generale, direcțiilor și oficiilor cu personalitate juridică din ministere, organizațiilor regionale sau de ramura ale organizațiilor cooperatiste și ale celorlalte organizații obștești, precum și asociațiilor, federațiilor, uniunilor și sindicatelor profesionale din alte state.

Articolul 41

Nerespectarea dispozițiilor privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu atrage răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală, potrivit legii.

Contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci de fabrica, de comerț sau de serviciu, pentru a induce în eroare asupra calității produselor, lucrărilor sau serviciilor, ori pentru a obține anumite avantaje, se pedepsește cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă de la 300 la 1.000 lei.

Instanța este obligată sa comunice Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții hotărîrea prin care a dispus anularea unei asemenea mărci.

Articolul 42

Modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Articolul 43

Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la publicare, cu excepția articolului 35, care intră în vigoare la data publicării acestei legi.

Pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se va aproba regulamentul privind compunerea, organizarea și funcționarea Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile din cadrul Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții.

Articolul 44

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea asupra marcilor de fabrica sau comerț publicată în Monitorul Oficial nr. 86 din 15 aprilie 1879, Regulamentul asupra marcilor de fabrica și de comerț din 30 mai 1879, dispozițiile privitoare la mărcile de fabrica și de comerț prevăzute în Decretul nr. 324 privind stabilirea taxelor pentru brevetele de invenții și pentru mărcile de fabrica și de comerț, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 2 august 1955, cu modificările sale ulterioare și orice dispoziții contrare.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Naționala la 28 decembrie 1967, cu unanimitatea voturilor celor 444 deputați prezenți la ședința.