Decizia nr. 19/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 28/1967 29 decembrie 1967 (prevederi anume) privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gheorghe Batranu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, ridicată de Societatea Comercială "S.A.Q." - S.R.L. în Dosarul nr. 9.102/1997 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 1999, în prezenta reprezentantului Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și în lipsa Societății Comerciale "S.A.Q." - S.R.L. și a Societății Comerciale "Razvan Impex" - S.R.L., legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 2 februarie 1999 și apoi la data de 9 februarie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 1998, pronunțată în Dosarul nr. 9.102/1997, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967 , ridicată de Societatea Comercială "S.A.Q." - S.R.L. În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 28 și 29 din lege contravin prevederilor art. 21, 125 și 128 din Constituție, deoarece Comisia pentru soluționarea litigiilor privind mărcile de fabrica nu este prevăzută în sistemul instanțelor judecătorești, fapt care împiedica accesul liber la justiție al părților și, totodată, încalcă principiul dublului sau triplului grad de jurisdicție.
Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată apreciază necesitatea adoptării unei noi legi care să reglementeze domeniul marcilor de fabrica, de comerț și de serviciu. Cu referire la
art. 28 din Legea nr. 28/1967 , instanța de judecată considera ca acesta nu este neconstitutional, având în vedere ca hotărârile Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile de fabrica sunt supuse controlului judecătoresc prin calea de atac a recursului, care se judeca de Tribunalul București.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, menționând că nu poate fi neconstitutionala calea de atac prevăzută la
art. 29 din Legea nr. 28/1967 , întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Mai menționează că
a fost abrogată prin
privind mărcile și indicațiile geografice, care a intrat în vigoare la data de 23 iulie 1998.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu.
Articolul 28
prevede: "Contestațiile și cererile de anulare se soluționează de Comisia pentru soluționarea litigiilor privind mărcile, care funcționează în cadrul Direcției generale pentru metrologie, standarde și invenții."
Articolul 29
din aceeași lege prevede: "Hotărârile Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile pot fi atacate cu recurs, în termen de doua luni de la comunicare, la Tribunalul Capitalei.
Recursul se judeca potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă, privitoare la recurs.
Hotărârile pronunțate de Tribunalul Capitalei se comunică Direcției generale pentru metrologie, standarde și invenții."
Examinând cauza, Curtea constata ca aceste dispoziții, precum și întregul act normativ au fost expres abrogate prin
privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998. Art. 95 alin. 1 al acestei legi prevede intrarea ei în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Astfel, la data sesizării de către instanța - 25 mai 1998 -,
era în vigoare.
Potrivit
art. 81 din Legea nr. 84/1998 , în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, hotărârea comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci poate fi atacată cu apel la Tribunalul București, iar deciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel București. În felul acesta prevederea legală, supusă controlului constituțional, referitoare la existenta unei singure cai de atac împotriva hotărârilor organului administrativ, fiind modificată, excepția a rămas, sub acest aspect, fără obiect.
Pe de altă parte, în legătură cu
art. 28 din Legea nr. 28/1967 , prin care se stabilește calitatea de organ administrativ-jurisdicțional a Comisiei pentru soluționarea litigiilor privind mărcile de fabrica, Curtea constata ca
art. 80 alin. 3 din Legea nr. 84/1998
menține soluția legislativă de principiu, anterioară abrogării, privind existenta procedurii prealabile administrative. Prin aceasta însă nu este încălcat principiul liberului acces la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție, atâta timp cat decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești. Or, asa cum s-a mai arătat,
art. 81 din Legea nr. 84/1998
permite părții nemultumite de hotărârea comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să se adreseze justiției.
În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale, care, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca instituirea unei proceduri prealabile sesizării instanței nu este contrară principiului prevăzut la art. 21 din Constituție.
În consecința, procedura administrativă reglementată de
art. 80 alin. 3 din Legea nr. 84/1998 , care prevede că soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci este de competența unei comisii de reexaminare, nu este considerată neconstitutionala.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 28 și 29 din Legea nr. 28/1967
privind mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, ridicată de Societatea Comercială "S.A.Q." - S.R.L. în Dosarul nr. 9.102/1997 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.