Decizia nr. 1388/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului și ale art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 436/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.313D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 436/1.259/2010, Tribunalul Comercial Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind Registrul comerțului și a art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează un dezechilibru între petenții care depun cereri la oficiul registrului comerțului și acționarii, administratorii sau ceilalți reprezentanți legali ai societăților comerciale vizate de cererile petenților, în sensul că, printr-o simplă cerere adresată de un petent, se pot înscrie în registrul comerțului fapte sau acte nelegale, abuzive, care să afecteze în mod grav și iremediabil o societate comercială. Totodată, arată că, prin modul de soluționare a cererilor de către judecătorii delegați ai oficiului registrului comerțului, fără citarea acționarilor, a administratorilor sau a celorlalți reprezentanți legali ai societăților comerciale vizate de cererile petenților, aceștia sunt puși în imposibilitatea de a participa la judecată și nu pot lua cunoștință de actele depuse de terțele persoane. Mai mult, prin procedura înregistrării în registrul comerțului a actelor depuse de petenți numai în baza hotărârii judecătorului delegat, se exclude posibilitatea reprezentanților societăților comerciale vizate de a interveni la timp pentru stoparea unor acte frauduloase și păguboase.

Tribunalul Comercial Argeș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera de Comerț și Industrie a României și de Ministerul Justiției, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 11 mai 1998.

Dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 26/1990

au următorul cuprins:

"(1) Înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.

(1^1) Judecătorul-delegat întâi sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al unei persoane juridice în alt județ se va pronunța, prin aceeași încheiere, și asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel înființate, radierii celor care își încetează existența ori înregistrării în registrul comerțului a modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice care dobândesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, după caz, precum și asupra înmatriculării și radierii persoanelor juridice care își schimbă sediul social în alt județ.

(2) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii de drept și sunt supuse numai recursului.

(3) Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(4) Recursul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează recursul curții de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.

(5) Motivele recursului se pot depune la instanță, cu cel puțin două zile înaintea termenului de judecată.

(6) În cazul admiterii recursului, decizia instanței de recurs va fi menționată în registrul comerțului."

În susținerea neconstituționalității textelor criticate sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998, Curtea reține că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, instanța de contencios constituțional "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare". Astfel fiind, normele metodologice nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate și, în consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor este inadmisibilă.

II. Sub aspectul admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990 , Curtea observă că potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009

pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 84/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, astfel cum a fost modificat prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, aprobată prin

Legea nr. 2/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011, atribuțiile judecătorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comerțului, fără ca instituția judecătorului delegat să fi fost, expres sau implicit, desființată. Din textul legal menționat se înțelege că numai pe o perioadă determinată competențele judecătorului delegat au fost preluate de către directorul oficiului registrului comerțului, urmând ca, în viitor, potrivit

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , activitatea de înregistrare în registrul comerțului să fie efectuată de registratorii comerciali. Însă, până în momentul de față, nu a fost adoptată o atare reglementare legală; implicit, se reține că aplicarea prevederilor legale referitoare la competențele judecătorul delegat a fost practic suspendată.

Astfel, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt formal în vigoare, fiind doar suspendată aplicarea lor în ceea ce privește competențele judecătorului delegat, competența de a efectua înregistrarea în registrul comerțului revenind temporar directorul oficiului registrului comerțului.

III. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990 , prin numeroase decizii, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, atâta vreme cât subordonează acest demers regulilor și principiilor constituționale, iar prevederile de lege criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcționarea societăților comerciale în condiții de legalitate, fără să conțină dispoziții de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiție ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil, în acest sens fiind, de exemplu,

Decizia nr. 315 din 3 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 12 mai 2011,

Decizia nr. 1.274 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, sau

Decizia nr. 1.339 din 22 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 14 decembrie 2009.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 436/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera de Comerț și Industrie a României și de Ministerul Justiției, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.