Decizia nr. 432/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (2)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, excepție ridicată de Bujor Ardelean în Dosarul nr. 58.070/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.368D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, domnul Bujor Ardelean; lipsește cealaltă parte, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care subliniază faptul că dispozițiile legale criticate au un caracter retroactiv, întrucât prevăd desființarea unei asociații familiale înființate anterior intrării în vigoare a acestora, respectiv în anul 2005. De asemenea, se mai arată că se încalcă și dispozițiile art. 45 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Acesta susține că reglementarea criticată a intervenit în condițiile în care s-au înregistrat practici neunitare și disfuncționalități, rolul acestor dispoziții fiind de a înlătura această situație. De altfel, art. 39 din ordonanța de urgență a stabilit norme tranzitorii, fiind acordat un termen de 2 ani pentru adaptarea regimului juridic al diferitelor forme de asociere existente.

Astfel, prin dispozițiile legale atacate, legiuitorul a urmărit o uniformizare a regimului juridic aplicabil. Având în vedere cele menționate, se poate constata că nu există o încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât sancțiunea intervine după expirarea termenului de 2 ani.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 58.070/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (2)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Excepția a fost invocată de Bujor Ardelean într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea rezoluției prin care s-a dispus radierea din evidența Registrului Comerțului a unei asociații familiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că obligația impusă prin dispozițiile legale criticate de a opta pentru una din noile forme de desfășurare a activității constituie o încălcare a drepturilor sale constituționale. Autorul arată că asociația familială Bujor Ardelean a fost autorizată potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare (2005). Cerințele impuse de noua legislație sunt de natură să impună obligații financiare excesive în sarcina persoanelor care au fost deja înființate legal. Mai mult, ordonanța de urgență nu impune obligația pentru registrul comerțului de a informa cu privire la noile forme de organizare impuse și nici cu privire la decizia de radiere, în cazul neîndeplinirii noilor condiții. De asemenea, schimbarea formei de organizare în condițiile în care acea asociație familială a devenit cunoscută apare ca fiind excesivă și, mai ales, retroactivă.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, acesta arată că regulile impuse de prevederile criticate nu sunt de natură a aduce atingere accesului liber la o activitate economică, ci creează un cadru general care, implicit, presupune și adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor subiecților de drept prevăzuți de norma legală. Reglementarea unui astfel de cadru apare ca necesară pentru derularea activității persoanelor fizice și asociațiilor familiale autorizate și înregistrate în registrul comerțului în baza unor acte normative anterioare, cu atât mai mult cu cât prin actul normativ criticat s-a urmărit simplificarea procesului de autorizare și înregistrare a celor ce doresc să desfășoare o activitate economică în una dintre cele mai simple forme de desfășurare a unor activități economice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 39 alin. (2)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, care au următorul conținut: "(2) Persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate și înregistrate în registrul comerțului în temeiul unor acte normative anterioare prezentei ordonanțe de urgență pot funcționa în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal, o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Până la împlinirea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (2) vor opta pentru desfășurarea activității în una dintre formele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. Dispozițiile cap. II se aplică în mod corespunzător.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) care nu și-au exercitat dreptul de opțiune își încetează activitatea și vor fi radiate din registrul comerțului, din oficiu, fără nicio altă formalitate.

(5) Rezoluția prin care directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal dispune radierea se publică pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și se afișează, sub formă tabelară, la sediul oficiului registrului comerțului unde s-a dispus radierea. Împotriva rezoluției se poate formula plângere, în condițiile art. 12, care se aplică în mod corespunzător."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 45 privind libertatea economică și art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Faptul că dispozițiile legale criticate impun o nouă formă de organizare nu este de natură să încalce dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. Aceste reguli se aplică numai pentru viitor. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare ( Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004).

Legiuitorul, inclusiv delegat, este competent să ia, cu respectarea dispozițiilor constituționale, măsurile pe care le consideră necesare pentru stimularea economiei naționale și pentru buna funcționare a mediului de afaceri. Curtea constată că Guvernul a justificat necesitatea adoptării acestor măsuri. Astfel, potrivit preambulului ordonanței de urgență, aplicarea

Legii nr. 300/2004

privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent, cu modificările și completările ulterioare, a condus la disfuncționalități în activitatea de autorizare, prevederile sale fiind interpretate în mod diferit de autoritățile publice locale desemnate cu aplicarea lor, pașii care trebuie parcurși de către solicitanți diferind de la o primărie la alta.

Curtea constată faptul că ordonanța de urgență prevede norme tranzitorii ce au instituit un termen rezonabil care a fost prelungit de la un an la 2 ani, termen în care persoanele interesate aveau timp să ducă la îndeplinire cerințele ordonanței de urgență. În aceste condiții, nu se poate reține nici încălcarea art. 45 din Constituție privind libertatea economică. De altfel, acest articol prevede că "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate". Condițiile impuse de ordonanța de urgență, și anume reînmatricularea potrivit noilor forme de organizare, apar ca fiind rezonabile, având scopul de a simplifica regimul juridic al acestui gen de activitate economică.

De altfel, în cauze asemănătoare, Curtea a decis că obligațiile statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție nu pot fi realizate decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care operatorii economici trebuie să se conformeze. Astfel, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite ( Decizia nr. 375 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 2 iunie 2008).

Curtea mai reține că art. 47 din Constituție privind nivelul de trai nu este încălcat, măsurile luate prin ordonanța de urgență fiind tocmai în sensul dezvoltării economice care să permită cetățenilor atingerea unui nivel de trai decent.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 40 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât dreptul de asociere nu se referă la desfășurarea unor activități economice. Acest drept cuprinde posibilitatea cetățenilor de a se asocia, în mod liber, nu numai în partide politice și sindicate, ci și în alte tipuri de organizații, ligi și uniuni, cu scopul de a participa la viața politică, științifică, socială, culturală, sportivă sau de a-și realiza o serie de interese legitime comune ( Decizia nr. 4 din 10 februarie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 24 martie 1993).

De altfel, instanța de contencios constituțional a statuat căprincipiul libertății de asociere nu are în vedere constituirea de "asociații" care au ca obiect desfășurarea de activități cu scop patrimonial, ceea ce legea califică drept societăți comerciale, ci, așa cum rezultă din formula redacțională a textului, se referă la constituirea unor subiecte colective de o altă natură juridică și cu altă finalitate, cum sunt asociațiile fără scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, prin sintagma "[...] și în alte forme de asociere", legiuitorul constituțional a avut în vedere, prin această formulă mai largă, entități colective cu naturi juridice și finalități similare celor menționate, iar nu societăți comerciale ( Decizia nr. 1.424 din 25 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012).

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (2)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, excepție ridicată de Bujor Ardelean în Dosarul nr. 58.070/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.