Decizia nr. 147/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 și ale art. 46 alin. (2) și (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , modificată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 , aprobată prin Legea nr. 46/1998
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 și ale art. 46 alin. (2) și (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar din România în Dosarul nr. 43 bis/1996 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa autorului excepției, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 1998. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Tribunalul Municipiului București - Secția a III-a civilă, prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 43 bis/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b) și ale art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 27/1996 , ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar. În motivarea excepției se susține: - cu privire la art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996 se arata, în esenta, ca instituirea unor criterii cantitative pentru înființarea unui partid politic - respectiv minimum 10.000 de membri, domiciliați în cel puțin 15 județe ale tarii, dar nu mai puțin de 300 în fiecare județ - contravine atât art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii se pot asocia liber în partide politice, deci fără restrictii, cat și art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice la care România este parte și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora dreptul de asociere nu poate fi îngrădit, singurele restrangeri posibile prin lege fiind doar cele care constituie "...măsuri necesare într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora". Se mai susține, în continuare, ca nici una dintre aceste condiții nu își găsește locul în cazul Legii nr. 27/1996 . În sfârșit, se arata ca este încălcat și art. 37 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia cetățenii se pot asocia liber în partide politice, sindicate și alte forme de asociere, criteriile cantitative fiind astfel neconstituționale, cu atât mai mult cu cat nu sunt întrunite nici condițiile cerute de art. 49 din legea fundamentală cu privire la posibilitatea restrângerii unui drept. În opinia autorului sesizării "...scopul urmărit de legiuitor (...) se poate realiza prin stabilirea unui prag electoral, prin majorarea pragului existent sau prin sancționarea neparticiparii la alegerile pentru consiliile locale, măsuri care nu afectează exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului"; - referitor la art. 31 din Legea nr. 27/1996 se susține ca acesta încalcă art. 1 alin. (3), art. 8, art. 37 alin. (2) și art. 148 alin. (1) din Constituție, deoarece condițiile impuse de textul criticat "...nu respecta dreptul de asociere libera (...) și nici pluralismul politic, atunci când dispune ca nedesemnarea candidaților în doua campanii electorale legislative succesive în cel puțin 10 circumscripții va duce la încetarea existenței partidului politic". Se arata, de asemenea, ca legea poate prevedea instituirea unor condiții cantitative pentru intrarea în Parlament, dar ele pot consta doar în instituirea unui "prag electoral", altfel "...s-ar împiedica înființarea unor partide mai mici, care cu timpul ar putea sa devină adevărate infaptuitoare ale unor idei politice noi, cu audienta tot mai mare la electorat, sau ale unor partide regionale, care urmăresc înfăptuirea unor scopuri politice specifice în unele zone ale tarii"; - în ceea ce privește art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 27/1996 , se susține ca acesta contravine art. 15 din Constituție, având caracter retroactiv și afectand existenta unor partide, înființate potrivit vechii reglementări în vigoare la data aprobării Legii nr. 27/1996 , cu argumentarea ca "...un partid cu personalitate juridică recunoscută potrivit condițiilor și procedurilor legale în vigoare la data infiintarii nu își poate pierde aceasta personalitate pentru că nu îndeplinește condițiile de înființare instituite printr-o lege ulterioară" și ca, astfel, îndeplinirea noilor condiții constituie "...o adevarata prohibitie pentru partidele mici" și ca în alte state cu democratie consolidata nu sunt create astfel de obstacole. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul a opinat ca cele trei dispoziții legale criticate de autorul excepției sunt constituționale din următoarele motive: - art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 46 din Legea nr. 27/1996 , deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat în cadrul controlului prealabil prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, iar prin Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 337 din 15 iulie 1997, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 46 din Legea nr. 27/1996 , astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 . Or, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "...nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție╔" și deci excepția privitoare la art. 17 alin. (1) lit. b) și la art. 46 alin. (2) și (3) urmează a fi respinsă ca inadmisibila; - art. 31 din Legea nr. 27/1996 , deoarece acest text nu limitează dreptul la asociere și nici nu contravine pluralismului politic, fiind în concordanta cu art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea conform legii, excepția fiind "vadit nefondata". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Prin Încheierea din 4 februarie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 43 bis/1996, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b) și ale art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 27/1996 . Se constata însă ca în ședința din 12 septembrie 1996, desfășurată în fața instanței judecătorești, Partidul Crestin Democrat Maghiar din România a ridicat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 27/1996 . De aceea Curtea Constituțională urmează să se pronunțe și asupra dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 27/1996 . I.
Articolul 17
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996
prevede:
"(1) Cererea de înregistrare a unui partid politic se depune la Tribunalul Municipiului București, însoțită de: (...).
b) actul de constituire împreună cu lista semnaturilor de sustinere a cel puțin 10.000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 15 dintre județele tarii, dar nu mai puțin de 300 în fiecare județ, însoțit de o declarație autentificată a conducătorului organului executiv al partidului privind autenticitatea semnaturilor."
Asupra constituționalității acestor dispoziții legale Curtea Constituțională s-a pronunțat în cadrul controlului prealabil de constituționalitate prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, constatând ca acestea sunt constituționale. În considerentele acestei decizii s-a reținut ca "aprecierea oportunității unui anumit prag de reprezentativitate nu este însă o problemă de constituționalitate, atâta timp cat pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului, urmărind numai, precum în legea de fața, ca asocierea cetățenilor în partide să aibă semnificatia institutionalizarii unui curent politic fără de care partidul rezultat nu își poate îndeplini rolul sau constituțional, prevăzut la art. 8 alin. (2), de a contribui la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor". Prin aceeași decizie Curtea a mai reținut ca: "<<fenomenul devalorizarii partidelor>> nu ar trebui contracarat prin condiția de reprezentativitate prevăzută, ci prin pragul electoral" și ca "nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constituțională a prevederii atacate, ci disputa legată de oportunitatea sa politica".
În motivarea excepției s-a mai susținut ca
art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996
contravine și prevederilor art. 11 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede: "Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decât cele care, prevăzute prin lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat."
Din analiza acestui text nu se constata însă nici un motiv care să justifice opinia autorului excepției. De altfel însuși autorul excepției subliniaza, în motivarea acesteia, ca "...partidele politice sunt nu numai exponentele unor curente ideologice, ci și instrumentele de drept public pentru exprimarea voinței politice a unor categorii sociale etnice sau grupuri de persoane". Rezultă că nu poate reveni decât legiuitorului dreptul de a aprecia mărimea acestor grupuri. O corecta aplicare a principiului proportionalitatii are în vedere ca reglementarea în anumite condiții sa nu conducă la suprimarea dreptului însuși; or, sub acest aspect,
nu are, prin condițiile puse, semnificatia unei interdicții de exercitare a dreptului de asociere în partide politice.
S-a mai susținut de către autorul excepției ca în alte tari astfel de limitări cantitative nu exista, dându-se ca exemplu, în acest sens, Germania. Curtea Constituțională constata ca, într-adevăr, în Legea partidelor politice din Germania nu se prevede necesitatea unui număr minim de membri; dar tot atât de adevărat este și faptul ca definitia data partidului politic la art. 2 din această lege releva ideea ca o asemenea asociație de cetățeni este caracterizată, între altele, prin "întinderea și soliditatea organizării lor, numărul membrilor și veridicitatea poziției lor publice, oferind o garanție suficienta sub aspectul seriozitatii scopurilor". De altfel și în legislația altor state (de exemplu: Canada, Norvegia, Portugalia) exista restrangeri ale dreptului de asociere în partide politice cu privire la numărul minim de membri.
În concluzie, față de cele reținute prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 a Curții Constituționale și având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, precum și în raport cu celelalte argumente menționate mai sus, urmează ca excepția privind dispozițiile
art. 17 alin (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996
să fie respinsă.
II.
Articolul 31
prevede următoarele:
"În cazul în care un partid politic nu desemnează candidați, singur sau în alianta, în doua campanii electorale legislative succesive, în cel puțin 10 circumscripții sau nu a ținut nici o adunare generală timp de 5 ani, Tribunalul Municipiului București, la cererea Ministerului Public, va constata încetarea existenței sale, cu respectarea normelor de procedura prevăzute de art. 23".
Obiectul criticii îl constituie numai acea parte din text referitoare la participarea în alegerile legislative, cu susținerea ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8, art. 37 alin. (2) și ale art. 148 alin. (1) din Constituție.
Curtea retine ca, potrivit
Legii nr. 27/1996 , un partid politic este o asociere de cetățeni care participa în mod liber la formarea și la exercitarea unei voințe politice, având ca scop, între altele, participarea cu candidați în alegeri. O astfel de activitate este rezultatul firesc al exprimarii, pe cale instituțională, a voinței politice a membrilor asociației respective. Este adevărat ca textele constituționale referitoare la dreptul la asociere permit formarea de organizații care nu își propun astfel de obiective legate de prezenta în alegeri. Numai ca aceste organizații nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea sa rămână, cu condiția infiintarii și desfășurării activității lor potrivit legii, simple forme de asociere a cetățenilor tarii în scopurile dorite de membrii lor, în conformitate cu opțiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic și chiar politic.
Rezultă deci ca toate criticile referitoare la dreptul de asociere sunt neintemeiate, excepția privind dispozițiile
art. 31 din Legea nr. 27/1996
urmând a fi respinsă.
III. Cu privire la
art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 27/1996 , critica are în vedere neretroactivitatea și neconstituționalitatea impunerii unor noi condiții pentru organizații politice care funcționează legal, în baza vechii reglementări.
Alin. (2) și (3) ale
art. 46 din Legea nr. 27/1996 , astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 3 din 25 iunie 1996 , au următorul cuprins:
"(2) Până la 15 septembrie 1996 partidele politice existente se vor conformă prevederilor prezentei legi, depunând la Tribunalul Municipiului București înscrisurile prevăzute la art. 17 alin. (1) și (2).
(3) Termenul prevăzut la alineatul precedent este un termen de decădere."
Asupra constituționalității acestor dispoziții legale Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, retinand ca: "Instituirea unei dispoziții tranzitorii nu poate fi considerată însă ca având un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementări partidelor existente se justifica în temeiul principiului aplicării legii noi situațiilor juridice în curs". Mai mult, se retine ca: "dacă noua reglementare nu s-ar aplica și partidelor existente, s-ar crea inevitabil o discriminare ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele din aceste partide care nu ar întruni condiția de reprezentativitate prevăzută de noua lege". De altfel, în același sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională și prin deciziile nr. 10 din 22 ianuarie 1997 și nr. 337 din 15 iulie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997.
De aceea, având în vedere ca nici cu privire la dispozițiile acestui articol nu au intervenit elemente noi care să facă necesară schimbarea jurisprudenței Curții, urmează ca și excepția referitoare la
art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 27/1996
să fie respinsă.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, în unanimitate, în ceea ce privește dispozițiile art. 17 alin (1) lit. b), ale art. 31 și ale art. 46 alin. (2), și cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile
art. 46 alin. (3) din Legea nr. 27/1996 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 și ale
art. 46 alin. (2) și (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 , aprobată prin
Legea nr. 46/1998 , ridicată de Partidul Crestin Democrat Maghiar din România în Dosarul nr. 43 bis/1996 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.