Decizia nr. 817/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială Comat Mureș - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 417D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.559/243/2010, Judecătoria Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială Comat Mureș - S.A. cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect emiterea ordonanței privind o somație de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că procedura instituită prin ordonanța criticată este una expeditivă, care se desfășoară în favoarea creditorului unei obligații. Acesta este într-un avantaj procedural considerabil față de debitor, care, chiar și în situația existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, nu poate invoca motivele temeinice care l-au împiedicat în mod obiectiv să își îndeplinească obligația și să le susțină prin administrarea tuturor probelor prevăzute de Codul de procedură civilă, nu poate recurge la chemarea în garanție, nu poate parcurge gradele de jurisdicție obișnuite și nu poate recurge la căile de atac ordinare și extraordinare ale procedurii comune.

Autorul excepției mai arată că celeritatea soluționării cererii afectează rezonabilitatea termenului de soluționare, în sensul că în favoarea creditorului se dă o hotărâre rapidă, incompatibilă cu evaluarea judicioasă a probelor, apărărilor și argumentelor părților.

Procedura instituită de ordonanța criticată este una superficială, expeditivă și inechitabilă, debitorul neputând uza de căile de atac ordinare și extraordinare împotriva unei ordonanțe care are aceleași efecte ca ale oricărei alte hotărâri date în procedura comună. De asemenea, autorul susține că este eliminată cerința fundamentală de imparțialitate prin aceea că cererea în anulare se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei.

Autorul excepției mai arată că procedura instituită de ordonanța criticată poate fi asimilată unui proces în care aceeași instanță soluționează cauza pe fond, dar și calea de atac.

Judecătoria Hunedoara - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale la care se face referire.

Instanța mai arată că procedura somației de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanțelor care îndeplinesc cumulativ condițiile privind caracterul cert, lichid și exigibil, simplificându-se demersul jurisdicțional al creditorilor în vederea obținerii titlurilor executorii, legiuitorul având în vedere ocrotirea debitorilor față de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părți, care au posibilitatea de a se folosi de aceleași mijloace de probă, iar cererea în anulare este o cale procedurală specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta își poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare. Hotărârile pronunțate în această procedură nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului, somația de plată se emite doar pentru creanța certă, lichidă și exigibilă, în caz contrar părțile au la îndemână calea dreptului comun. Soluționarea cererii în anulare de instanța care a soluționat cererea pentru emiterea somației de plată nu afectează imparțialitatea, întrucât cererea este soluționată de un alt complet decât cel care a emis ordonanța.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile ordonanței criticate sunt constituționale și face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Curtea, prin numeroase decizii, s-a pronunțat în sensul constituționalității

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 . Astfel, prin

Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008,

Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006,

Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005,

Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004,

Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2 002, și

Decizia nr. 161 din 30 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a constatat că dispozițiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalității în drepturi și nici accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Astfel, Curtea a statuat, în esență, că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicațiile și lămuririle date de părți, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părți, în condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la susținerile autorului excepției referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de

art. 21 din Constituție, prin Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a reținut că textele de lege criticate conțin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, evident cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Referitor la căile de atac, s-a reținut, pe de o parte, că ordonanța constituie titlu executoriu, iar împotriva acestuia debitorul poate formula contestație la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanța nu are autoritate de lucru judecat față de fondul raporturilor juridice dintre părți.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială Comat Mureș - S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2012.